In ziua de duminica 27 iunie 2010, au fost reluate lucrarile de demolare a casei printului Gheorghe Cantacuzino - Granicerul, din str. Gutenberg nr. 3. In fata reprezentantilor Politiei si celor ai Asociatiei pentru Memorie Identitara Carpatii, demolatorii au prezentat, triumfatori, un document emis de Prefectul Capitalei, in care acesta adeverea ca lucrarile de demolare pot continua in mod legal. Documentul era emis in ziua de 24 iunie 2010. Ieri, la ora 22,oo, fusese demolata intreaga mansarda. Precizam ca, pana la aceasta ora, Ministerul Culturii nu ne-a transmis nici un raspuns la memoriile adresate cu privire la cazul Gutenberg 3, desi subliniasem urgenta cazului precum si gravele deficiente care societatea civila considera ca au grevat procedura de clasare a casei Cantacuzino-Granicerul. In virtutea principiului transparentei, in care noi am crezut si credem, vom tine la curent publicul interesat de patrimoniul national si mass-media cu privire la orice noutate intervenita in cazul tragic al acestui imobil. Aceasta, ca o replica la lipsa de transparenta cu care autoritatile oficiale, incepind cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National si terminind cu Inspectoratul de Stat in Constructii, inteleg sa trateze pe reprezentantii societatii civile. In opinia noastra, aceste institutii sunt deficitare in ceea ce priveste transparenta in relatia cu reprezentantii ONG-urilor cu atributii in domeniul patrimoniului, din moment ce am constatat ca reprezentantii firmelor demolatoare sunt in posesia unor documente emise de aceste oficialitati, dar la care noi nu am avut acces, cel putin pana in prezent. Anuntam pe aceasta cale ca marti, 29 iunie 2010, la ora 11,oo, Asociatia "Carpatii" organizeaza o pichetare in fata Ministerului Culturii, in semn de protest pentru modul in care s-a instrumentat cazul Gutenberg 3 de catre forurile competente ale acestei insntitutii.
Florin Dobrescu presedintele Asociatiei pentru Memorie Identitara "Carpatii"
Luni 21 iunie 2010, presedintele Asociatiei pentru Memorie Identitara "Carpatii" a dat un interviu postului de radio Europa FM, cu privire la situatia casei Cantacuzino-Granicerul din str. Gutenberg nr. 3.
CASA GUTENBERG 3 ÎN SITUAŢIA DISTRUGERII DEFINITIVE -
societatea civilă acuză imixtiuni de natură politică în cazul casei Cantacuzino
COMUNICAT OFICIAL
Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii” anunţă că situaţia casei prinţului Zizi Cantacuzino-Grănicerul, din str. Gutenberg nr. 3, a ajuns într-un punct de risc maxim. Ne rezervăm dreptul de a considera că principalii vinovaţi pentru această situaţie sunt Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi respectiv instituţiile teritoriale ale acestuia. Adică, exact cei care au obligaţia legală de a proteja şi conserva patrimoniul cultural naţional.
Concret, în dimineaţa de vineri 18 iunie 2010, au reînceput lucrările de demolare la casa Cantacuzino, după ce, în urmă cu cîteva săptămâni, distrugerea abuzivă a faţadelor imobilului a generat un scandal mediatic, precum şi implicarea societăţii civile.
În urma contactării Prefectului Capitalei, d-l Mihai-Cristian Atănăsoaei, acesta ne-a comunicat că o adresă din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional îi comunica, contrar adresei din 28 mai, că imobilul respectiv nu are statut protejat prin legea monumentelor istorice, cerîndu-I să-şi retragă acţiunea de sistare a lucrărilor de demolare.
Constatăm, în această situaţie, că prin documentul Ministerului Culturii, pârghiile legale care protejau până acum casa Cantacuzino sunt anulate, aceasta fiind practic lăsată la dispoziţia dezvoltatorilor, chiar dacă, momentan, s-a dispus din nou sistarea lucrărilor.
Dar nu putem să nu constatăm comportamentul cel puţin ciudat, rămânînd să vedem dacă nu chiar nelegal, al forurilor abilitate din interiorul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
1. Ne referim pe de o parte la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti (DCPCNMB), în frunte cu directorul Nicolae Stan, care a refuzat declanşarea procedurii de clasare a imobilului, în condiţiile existenţei unei cereri legale, iniţiate încă din 19 ianuarie 2010 de Asociaţia Pro_Do_Mo, care avea calitatea legală să solicite demararea acestei proceduri.
Considerăm că fapta este cu atât mai gravă cu cât reputatul specialist Adrian Crăciunescu, realizase deja un studiu de specialitate, care, în conformitate cu normele în vigoare, aprecia că sunt întrunite condiţiile necesare clasării.
Or, în urma dezbaterii preliminare a studiului în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice (CZMI), directorul Nicolae Stan a considerat de cuviinţă să oprească dosarul, netrimiţîndu-l spre analiză Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (CNMI) din cadrul Ministerului Culturii, aşa cum de fapt prevede procedura legală.
Dosarul a ajuns în cele din urma la CNMI doar datorită contestaţiei Asociaţiei Pro_Do_Mo, dar şi aici a stagnat nejustificat de mult timp, din cauza incapacităţii de a distinge între un număr poştal şi respectiv unul cadastral (3 şi 3A), ce apăreau pe documentele ce însoţeau cererea iniţială a fostului proprietar, dar care fusese menţionat cu claritate în studiul arhitectului Adrian Crăciunescu.
În opinia noastră, antepronuţarea d-lui Nicolae Stan într-o chestiune în care nu avea competenţă, aceasta revenind în ultimă instanţă ministrului, precum şi blocarea circuitului dosarului către CNMI, consierînd referatul CZMI ca avînd calitatea de a invalida practic concluziile studiului realizat de specialist, reprezintă încălcări ale procedurii legale aşa cum este ea stipulată deLegea 422 / 2001, Ordinului Ministerului Culturii şi Cultelor (OMCC)2048 / 2009 privind modificarea Normelor de Clasare a Monumentelor istorice, şi OMCC 2435 / 2006 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
Considerăm, de asemenea, că stagnarea dosarului în dezbaterea CNMI doar pentru motivul neputinţei de a distinge între două numere – 3 şi 3A – este derizoriu, şi solicităm Ministerului Culturii şi Cultelor să-şi precizeze punctul de vedere cu privire la acest amănunt, pentru că, dacă se dovedeşte adevărat, considerăm că acest fapt ar putea pune într-o foarte proastă lumină competenţa cadrelor instituţiei. Mai ales că, în mediile societăţii civile, se vorbeşte deja de acest motiv, ca putînd fi de fapt un… “pretext”.
De altfel, atenţionăm că aceste încălcări ale practicii administrative în cazul clădirii din str. Gutenberg nr. 3 constituie cauzele principale care au stat la baza recentei demisii a arhitectului Adrian Crăciunescu din Comisia Zonală a Monumentelor Istorice nr. 12 - Bucureşti-Ilfov-Giurgiu.
2. Însă deosebit de gravă ni se pare „imixtiunea unor interpretăride natură politică în evaluarea” imobilului din str. Gutenberg nr. 3, fapt reclamat şi de arhitectul Crăciunescu. Din textul demisiei acestuia, reiese că, în poziţia adoptată de DCPCNMB şi, implicit de directorul Nicolae Stan, au fost utilizate argumente legate de folosirea pentru o perioadă a imobilului ca sediu al Mişcării Legionare. Dl. Adrian Crăciunescu arată că vederile sale politice - care sunt contrare celor ale Mişcării Legionare - nu-l pot face, „dintr-o teamă de consecinţe diplomatice”, să închidă ochii şi să pretindă că „istoria n-a existat şi că o asemenea clădire, unică şi autentică, trebuie să rămână în afara listei monumentelor şi să fie demolată”.
Într-adevăr, întoarcerea la nişte practici specifice regimurilor totalitare, respectiv imixtiunea factorului politic în administrarea şi orcotirea patrimoniului cultural, reprezintă un pericol deosebit de grav pentru un sistem în care patrimoniul este şi aşa vulnerabil, şi mai ales poate constitui un precedent cu urmări incalculabile pentru viitorul practicii administrative în domeniu.
Credeam că, odată cu prăbuşirea regimului comunist, au luat sfârşit şi mentalităţile păguboase în care factorul ideologic sau politic precumpănea, şi care au adus atâtea prejudicii patrimoniului istoric construit înainte de 1989.
Considerăm că prezenţa în continuare în structurile oficiale a unor oameni impregnaţi de această mentalitate de tristă amintire, trebuie sanţionată şi înlăturată fără ezitare. Societăţii civile, dar mai ales Ministerului Culturii şi patrimoniului Naţional, le revine sarcina curăţirii sistemului de astfel de „specialişti” capabili să genereze cazuri de gravitatea celui de faţă.
Prezenţa unor imixtiuni de natură politică în cazul unei clădiri asupra căreia controversele cu privire la valoarea sa istorică şi memorială se păstrează iar dezbaterea specialiştilor este în plină desfăşurare, ne îndreptăţesc să ducem acest caz dincolo de limitele stricte ale forurilor abilitate de lege cu protejarea patromoniului cultural.
Pentru că, în opinia noastră, utilizarea în instituţiile oficiale a dublelor standarde şi judecăţilor de valoare determinate de raţiuni politice, sunt germenii aruncării societatea românească într-o zonă echilibru incontrolabilă, atenuînd sau chiar anulînd regulile şi principiile caracteristice Statului de Drept.
Ne rezervăm aşadar dreptul de a duce acest caz la forurile superioare Ministerului, respectiv Guevrnul României, Parlament şi Preşedinţie, dar mai ales în faţa acelor foruri de resort ale Uniunii Europene, care vor trebui să judece dacă în interiorul frontierelor UE pot exista încălcări ale legilor sau dacă aceste legi se pot aplica diferenţial, după raţionamente de natură politică.
De asemenea, luni 21 iunie, vom cere ministrului culturii, d-lui Kelemen Hunor, printr-un memoriu oficial, demiterea dlui Nicolae Stan din funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti, întrucât considerăm că, prin comportamentul d-sale arătat mai sus, a încălcat în mod grav atât deontologia profesională, cât mai ales legislaţia în vigoare cu privire la identificarea, conservarea şi protejarea patrimoniului cultural naţional.
Asociaţia „Carpaţii” propune societăţii civile ca imobilul din str. Gutenberg nr. 3 să devină, prin complexitatea cazului său, unul din simbolurile rănite ale acţiunii unitare de salvgardare a patrimoniului istoric construit. În acest sens, vom lansa proiectul „Prietenii Casei Cantacuzino – Ne vedem în Gutenberg 3!”, care va cuprinde acţiuni culturale menite să responsabilizeze şi să antreneze opinia publică în scopul apărării valorilor cultural-istorice care constituie identitatea noastră naţională.
Casa Generalului Zizi Cantacuzino-Granicerul, str. Gutenberg nr. 3, Bucureşti. Vineri, 18 iunie 2010, ora 8,oo.
Suntem anuntati ca a reinceput demolarea. In urma investigatiilor aflam ca, Ministerul Culturii a adresat Prefectului Capitalei un document in care, contrar documentului emis acum 3 saptamani de aceeasi institutie, se cere retragerea actiunii de sistare a demolarilor la imobilul respectiv. Prefectului i se iau astfel toate parghiile legale prin care putea ocroti imobilul. Inspectoratul de Stat in Constructii avizeaza reluarea lucrarilor, dar, la intervenţia reprezentantilor societatii civile, dispune a doua zi din nou sistarea lucrarilor. Pe timpul actiunii juridice demarate de prefect cu 3 saptamani in urmă, si care este pe rol, autorizatia de desfiintare este suspendata. Suntem informati ca demolatorii continua sa lucreze si dupa interventia ISC pentru sistarea demolarii. In aceste conditii, Asociatia pentru Memorie Identitara "Carpatii" sesizeaza organele de Politie, care ii opresc pe demolatori din lucru. Casa a suferit insa noi distrugeri. Asociatia "Carpaţii" va demara un proiect în jurul acestui imobil.
Florin Dobrescu, Asociatia pentru Memorie Identitara "Carpatii"
Nu ştiu dacă acesta va fi fost sensul celebrelor versuri scrise în temniţa comunistă de poetul Radu Gyr.
Cert este însă că, după aproape cinci decenii, joi 10 iunie 2010, foştii deţinuţi politici anticomunişti s-au întors pentru câteva ore în Fortul 13 – Jilava. Ca oameni liberi, alături de o mulţime de tineri, de reprezentanţi ai autorităţilor oficiale şi mai ales ai mass-mediei. Au venit într-un număr mic. Simbolic. Zece oameni care au pătimit în iadul de la Jilava, şi în iadul lagărelor şi temniţelor comuniste, pentru vina de a se fi opus, într-un fel sau altul, regimului ilegitim şi criminal instaurat în România la 6 martie 1945. pentru vina de a fi luptat pentru Libertatea şi Demnitatea poporului român.
Cei zece au reprezentat aici pe toţi deţinuţii politici, atât pe camarazii lor imobilizaţi de bătrâneţe şi boală, cât mai ales pe toţi cei plecaţi între timp la Domnul. Pentru că, în anul 2010, marea majoritate a foştilor deţinuţi politic nu mai sunt printre noi.
Dar, prin aceştia zece, toţi cei torturaţi şi ucişi între zidurile Gulagului românesc, s-au întors în această zi aici.
Un proiect ambiţios şi mai ales necesar
Prin grija Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în mod special a d-nei Dana Cenuşă, precum şi cu sprijinul Misiunii Ortodoxe „Saint Xeni” din Grecia, la iniţiativa Federaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti şi Asociaţiei pentru Memorie Identitară „Carpaţii”, s-a organizat în incinta Fortului 13 Jilava o expoziţie care a pus în valoare atmosfera spaţiului concentraţionar comunist, mai ales că Jilava a fost cunoscut ca penitenciarul cu condiţiile cele mai propice exterminării biologice.
Construit în 1884, după planurile generalului belgian Henri Brialmont, ca fort militar în cadrul centurii de apărare a capitalei, ansamblul a fost folosit începînd din 1907 ca penitenciar. Începînd cu anul 1948 şi până în 1964, a fost utilizat de aparatul represiv comunist ca închisoare de tranzit şi triere pentru adversarii regimului. Practic, orice deţinut politic, după proces, trecea obligatoriu prin Jilava, şi de aici era trimis la închisoarea de pedeapsă. Tot prin Jilava trecea şi atunci când era transferat de la o închisoare la alta. Astfel, se poate spune că aproape toţi deţinuţii politici din perioada 1948-1964 au trecut cel puţin o dată prin acest penitenciar. Însă numărul exact al celor care au suferit aici rămâne încă o necunoscută pentru specialişti.
La începutul acestui an, cele două organizaţii ale foştilor deţinuţi politici au demarat un proiect de amenajare şi valorificare în scop memorial şi muzeal a Fortului 13 Jilava. Argumentele principale ale demersului ar fi: situarea în imediata proximitate a Bucureştilor, reprezentativitatea prin condiţiile de exterminare unice în reţeaua fostelor puşcării comuniste, numărul mare al personalităţilor care au trecut pe aici, precum şi faptul că ansamblul s-a păstrat până azi aproape fără modificări, fiind părăsit din 1973.
Impedimentele majore ar fi starea avansată de degradare a interioarelor, deşi structura este încă foarte bună, precum şi frecventele inundaţii cauzate de pânza freatică (toate spaţiile de detenţie sunt subterane).
Prin Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii”, iniţiatorii au făcut deja demersuri la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Ilfov, în vederea obţinerii clasării ansamblului ca monument istoric.
Se doreşte amenajarea spaţiilor în scopul evidenţierii condiţiilor exterminatoare de detenţie, punerea în valoare memorială a unor celule în care au suferit ori au murit personalităţi ale culturii, ştiinţei, vieţii politice sau bisericeşti, precum şi a unor spaţii de referinţă cum ar fi „reduitul”, cu celebra „turelă”, „casimca” – spaţiu diabolic destinat exterminării fruntaşilor Rezistenţei Naţionale Anticomuniste, spaţiul pentru plimbare ori Valea Piersicilor – locul de execuţie a condamnaţilor la moarte. În fine, în eafara incintei fortului, se pune problema realizării unui spaţiu modern, adecvat studiului, documentării şi activităţilor cu caracter cultural.
Or, manifestarea oficialădin 10 iunie, s-a dorit a marca startul acestui proiect pe cât de ambiţios, pe atât de necesar.
„Prezent !”
Dl Gheorghe Jijie, secretarul Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, a împlinit 91 de ani chiar pe 10 iunie 2010. D-sa a înţeles să-şi serbeze ziua, discret – aşa cum îl cunosc toţi colaboratorii săi, printre participaţii la această manifestare de referinţă.
În ciuda vârstei şi acelor 15 ani de puşcărie executaţi după 1948, dl Jijie este o prezenţă pe cât de agreabilă, pe atât de energică. Zilnic poate fi găsit la lucru, în biroul său din sediul Federaţiei, unde depune voluntar o riguroasă activitate. El nu va putea uita niciodată pierderea fratelui său, Nelu Jijie, liderul unui grup de rezistenţă anticomunistă, ucis în închisoare de Securitate.
Dintre foştii deţinuţi politici au mai fost prezenţi la manifestare şi Constantin Iulian, preşedintele FRFDPLA, scriitorul Marcel Petrişor, autorul celebrei cărţi „Fortul nr. 13”, Gheorghe Grecu, Demostene Andronescu, autorul lucrării „Reeducarea de la Aiud”, Aurel Vlad, Ion Baurceanu şi alţii.
„Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”
Acesta este mesajul care-ţi vine în gând deîndată ce cobori în interiorul fostei închisori. Situată literalmente sub pământ, temniţa Jilavei deschide vizitatorului o impresie cutremurătoare. Sunt privelişti care te fac să te întrebi: “oare cu adevărat aici au trăit oameni?”
Zidurile din care igrasia şi mucegaiul emană boală, umezeala care se scurge din toţi pereţii, întunericul şi aerul închis, sunt primele senzaţii care te fac să te gândeşti că te afli într-un spaţiu potrivnic vieţuirii.
Foştii deţinuţi adaugă amănuntul că, spre deosebire de acum, pe vremea aceea ferestrele cu gratii erau acoperite cu obloane de lemn.
Priciurile suprapuse au dispărut de mult, iar tinetele – nişte butoaie folosite pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice – au fost înlocuite înainte de 1973 cu closete în interiorul unora din celule. Nimeni însă nu-i poate face pe supravieţuitori să uite că, în anii terorii roşii, în fiecare celulă erau înghesuiţi 100-120 de oameni, pe cele 3 nivele de priciuri, sub priciuri, ori pe podeaua celulei. „Şerpăria”...
Izolatorul, spaţiul destinat executării pedepselor pentru cei care nu respectau disiplina penitenciară, un culoar îngust, cu celule strâmte de o parte şi de alta. Moarte este impregnată parcă şi acum în zidurile coşcovite şi ude.
O scară largă şi udă la rândul ei urcă spre alte hrube şi culoare ale travaliului. Întunecoase, bolţile pe care apa a creat adevărate forme concreţionare deschid perspective lugubre spre „turela”. Astăzi, turnul de supraveghere al reduitului este dezafectat, în locul său căscîndu-se spre cerul senin o boltă soartă, asemenea unei guri de salvare din mizeria subterană a Jilavei spre Absolut.
Câţi vor fi privit cu jind cerul spre care năzuiau din întunericul jilav al cavernei? Şi câţi vor fi îmbrăţişat acest cer liber, atunci când sufletul se va fi eliberat din strânsura meschină a trupului, rămas zălog temnicerilor spre a fi aruncat în gropile comune din preajma Fortului?
Valea Piersicilor – punctul terminus al condamnaţilor la moarte
„La capătul acestui culoar, era o celulă unde condamnaţii la moarte erau executaţi cu un glonţ în ceafă...”, îşi aminteşte unul din foştii deţinuţi politici. Asta se întâmpla însă mai târziu, căci până prin 1950 şi ceva, condamnaţii la pedeapsa capitală erau executaţi în Valea Piersicilor.
Sub un soare torid, mergem, împreună cu câţiva deţinuţi politici, să vedem şi acest loc. Ocolim coasta Fortului prin partea dreaptă şi, la in moment dat, spre stânga, din drumul prăfuit – drumul calvarului atâtor luptători anticomunişti – se repede spre sânga o genune adâncă. Un abis năpădit de zarzări şi salcâmi, ce se termină abrupt lângă zidul fortăreţei.
Veteranii de război au aşezat aici, după 1990, o cruce masivă de piatră, pe locul unde, în 1946, au fost executaţi mareşalul Antonescu şi colaboratorii săi. Gheorghe Grecu, la 96 de ani, îşi aminteşte că a participat la deshumarea, în 1940, a osemintelor lui Corneliu Zelea Codreanu şi a altor 13 căpetenii legionare, care fuseseră îngropaţi într-o goapă comună după asasinarea lor, în 1938. Se deapănă alte şi alte amintiri. Ne gândim la partizanii anticomunişti, executaţi şi ei tot aici.
Decorul halucinant, aureolat de soarele dogoritor de vară, este accentuat de vaierele stranii ale cârdurilor de ciori ce nu-i găsesc liniştea prin crengile copacilor de peste viroagă. Glasul lor de cobe, îşi sporeşte sentimentul că prin preajmă bântuie încă sufletele neodihnite ale sutelor de oameni ucişi de comunişti. Doar câte-o pală de vânt molcom atinge uşor vârful ierbii înalte, ca o mângâiere a cerului. Mi-au venit în minte versurile lui Nichifor Crainic: „Unde sunt cei care nu mai sunt?...”
Am plecat de la Jilava cu o stare sufletească aparte. Mult timp m-au urmărit imaginile terifiante ale subteranelor Fortului... Amintirile depănate de supravieţuitori, care parcă veneau din altă lume numai pentru a depune mărturie... Zgomotul straniu al uşilor grele de fier... Vaierul vîntului din Valea Piersicilor...
Şi pe drumul de întoarcere, îmi răsunau în minte versurile deţinutului anonim: „Mare fie-Ţi, Doamne, slava / C-a trimis, cu sfânt temei, / Rândunele la Jilava / Şi la Gherla porumbei...”
EI BINE, E ADEVARAT ! AUTORITATILE DE RESORT AU AMANAT 5 LUNI CLASAREA CASEI CANTACUZINO GRANICERUL, DUCIND-O IN PRAGUL DEZASTRULUI TOTAL, PENTRU CA NU IDENTIFICAU CLADIREA PE HARTA CADASTRALA ! NR. 3 SAU 3 A? ACEASTA A FOST DILEMA CARE A JUSTIFICAT TERGIVERSAREA UNEI DECIZII FERME CARE AR FI PUTUT ORCOTI LA FEL DE FERM IMOBILUL ! CRETINITATE? REA VOINTA? COMPLICITATE CU DEMOLATORII? POATE VIITOARELE ANCHETE VOR ELUCIDA. IN CAZUL IN CARE SE VOR DESCHIDE. CACI, E LIMPEDE, FRATILOR, PE MANA CUI NE AFLAM !
Florin Dobrescu
Iata si materialul pe aceasta tema realizat de prestigiosul arhitect Adrian Craciunescu, cel care a realizat si studiul istoric al casei general Cantacuzino-Granicerul.
A fost si s-a dus. Fotografia de mai sus mi-a fost trimisa de Adi Balteanu, autorul ei. Motivul principal al daramarii casei (cu acte in regula trebuie sa spunem) pare a fi faptul ca nu s-a putut decide daca e vorba de Gutenberg 3 sau 3A. O piedica de-a dreptul imposibil de surmontat pentru sistemul administrativ in ultimele 6 luni. Cand mi s-a cerut studiul Casei Cantacuzino-Granicerul, adresa era cu nr. 3
Incepand lucrul am avut si planurile de la cadastru atasate cererii unde figura nr. 3A. Puteti vedea documentul, am marcat cu rosu. Prin urmare m-am referit pe tot parcursul studiului la adresa corecta, cea din planul cadastral. Pe planul de situatie ramasese insa nr. 3. Poate nu stiti dar noi folosim SI AZI carouri topo de dinainte de 1989; astea le furnizeaza onor primaria!
Dupa ce am facut toata descrierea prezentata si in postarile anterioare, cred ca e limpede pentru oricine despre ce casa e vorba, mai putin pentru unii. Administratia n-a reusit sa rezolve enigma adresei postale trecute cu nr. cadastral in planul ce a servit recuperarii proprietatii in 2001. Sincer, ma tem ca sunt condus de un sistem administrativ care in 2010 nu are capacitatea sa identifice o proprietate. Sunt foarte curios pe ce adresa s-a emis autorizatia de demolare ....
Plansa cu evolutia istorica am furnizat-o ca element lamuritor suplimentar. La ultima sedinta CZMI am fost "mustrat" de dl director Stan pentru ca am furnizat completarile cerute catre CNMI cand "stiam ca directia e impotriva clasarii" (?!) si cand deja directia era "proprietarea studiului". Ciudata interpretare a legii drepturilor de autor ...
Daca nu va dati seama despre ce casa vorbim va rog sa-mi spuneti si mergem la fata locului ca sa punem degetul pe ea! Sau pe ce o mai fi ramas ... Oricum, pentru cine nu stie, metodologia de clasare a monumentelor istorice are o anexa, cu fisa monumentului istoric, de unde rezulta ca identificarea unui monument poate fi facuta in mai multe feluri decat prin adresa postala actuala. Altfel, traim inca in epoca lui Caragiale cand stim, dintr-o noapte furtunoasa, ca o simpla rasturnare a numarului postal in jurul cuiului de prindere poate face din 6 un 9 si viceversa. Daca poarta ar fi si noua am ramane sa ne uitam la ea.
Un număr de 20 de organizaţii neguvernamentale aduc în atenţia preşedintelui Traian Băsescu şi a ministrului Culturii, Kelemen Hunor, o serie de nereguli de la Direcţia de Cultură Bucureşti. Reprezentanţii acestor organizaţii precizează, într-o scrisoare deschisă, că la această direcţie funcţionează o „reţea de interese“, controlată de directorul Nicolae Stan şi consilierul Ştefan Damian. Potrivit acestora, cei doi angajaţi ai Direcţiei de Cultură Bucureşti „trebuie demişi“. Organizaţiile neguvernamentale semnatare ale scrisorii dau şi un exemplu recent de nereguli cu imobilele de patrimoniu: „Săptămåna trecută, directorul Stan a refuzat o solicitare a Ministerului Culturii prin care i se cerea să declanşeze procedura de clasare a unui imobil din Bucureşti, mai precis a casei prinţului Cantacuzino din Strada Gutenberg nr. 3. Consilierul Damian a semnat cinci avize pentru planuri urbanistice de detaliu şi autorizaţii de construire, care au fost anulate de instanţă pentru că încălcau Planul Urbanistic General al Capitalei“. Cele 20 de organizaţii neguvernamentale atrag atenţia asupra faptului că, în cadrul Direcţiei de Cultură Bucureşti, s-a creat „o structură de interese cu susţinere politică mai mare decåt a ministrului însuşi, fapt care i-a împiedicat atåt pe fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, cåt şi pe actualul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, să ia măsurile dispuse de un raport de evaluare al Corpului de control al ministrului“. Pånă la închiderea ediţiei, ministrul Kelemen Hunor nu a putut fi contactat pentru a comenta această situaţie.
20 de organizatii neguvernamentale lanseaza joi, 3 iunie, intr-o conferinta de presa, doua scrisori deschise adresate ministrului Kelemen Hunor si presedintelui Traian Basescu, prin care solicita demiteri la conducerea Directiei de Cultura Bucuresti. Conferinta de presa are loc pe 3 iunie de la ora 12, la Agentia de Monitorizare a Presei din Calea Plevnei 98, bloc 10C. In scrisoarea catre ministrul Kelemen Hunor se prezinta motivele pentru care directorul Nicolae Stan si consilierul Stefan Damian trebuie demis, respectiv concediat. In scrisoarea catre presedintele Basescu, organizatiile apreciaza ca in cadrul Directiei de Cultura Bucuresti s-a creat o structura de interese cu sustinere politica mai mare decat a ministrului insusi, fapt care i-a impiedicat pe ministrii Paleologu si Kelemen sa ia masurile dispuse de un raport de evaluare al Corpului de control al ministrului. Organizatiile cer sprijinul presedintelui in a distruge aceasta retea de interese.
In urma Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Patrimoniu, care mentiona numeroase distrugeri ale patrimoniului construit in Bucuresti, imputabile Directiei de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Bucuresti, ministrul Theodor Paleologu a solicitat un raport de evaluare a activitatii directiei. Controlul a gasit numeroase incalcari ale legii in mai multe sectoare de activitate, intre care patrimoniul imobil si patrimoniul mobil, toate imputabile directorului Stefan Damian. Concluziile raportului sunt intarite de decizii recente ale instantelor, care au anulat avize emise de Directie. Acest raport nu a fost urmat de masuri.
Pe 27 si 28 mai 2010, directorul Directiei de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Bucuresti, domnul Nicolae Stan, a refuzat sa dea curs unei solicitari primite de la Directia Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii. In urma acestui refuz, un imobil pe care Comisia Nationala a Monumentelor Istorice l-a propus pentru clasare a suferit distrugeri irecuperabile.
In cadrul conferintei, vor fi prezentate 2 scrisori deschise ce vor fi trimise in atentia Presedintelui Romaniei si Ministrului Culturii. Joi vor fi detaliate cazurile pe care organizatiile semnatare le considera grave abuzuri ale Directiei de Cultura, cu efecte ireversibile asupra patrimoniului cultural din Bucuresti. Pe fondul actualelor tensiuni sociale, consideram cu atat mai necesara vigilenta in sectorul protectiei monumentelor culturale, astfel incat acestea sa nu devina victime ale unor decizii pripite si ascunse de agenda publica.
Un alt caz de abuz si indiferenta la adresa cladirilor de Patrimoniu ale Bucurestiului
Cladirea "Granicerul" din str. Gutenberg
In urma cu cateva zile, dar si pe parcursul anului in curs sau al anului trecut, mai multe asociatii civice care si-au propus sa apere cladirile d epatrimoniu din Bucuresti, intrate in tavalugul mafiilor din constructii, au sesizat opinia publica de numeroasele abuzuri din institutiile publice care autorizeaza, parca legate la ochi, ca sa nu spunem altfel, proceduri de demolare a unor cladiri clasate in Patrimoniul National.
Asa este si cazul cladirii "Granicerul" din str. Gutenberg nr. 3 care a fost avariata ireversibil, desi avea ordin de incetare a demolarii.
Iata si comunicatul de presa al Asociatiei pentru Memorie Identitara "Carpatii":
„In noaptea de vineri 28 spre sambata 29 mai a.c., pana la orele 02,00, o echipa de indivizi au distrus cu baroasele si alte unelte dure toate elementele decorative si artistice de pe fatadele cladirii din str. Gutenberg nr. 3, fosta resedinta a printului Gheorghe Cantacuzinio - "Granicerul".
Printr-o adresa, cu nr. 1396/28.05.2010, in care se arata ca imobilul respectiv se afla in procedura de clasare in Lista Monumentelor Istorice, Ministerul Culturii si Patrimoniului National solicita Prefectului Capitalei sa dispuna suspendarea autorizatiei de desfiintare a cladirii si sistarea lucrarilor de demolare. In ziua de vineri 28 mai a.c., presedintele Asociatiei pentru memorie Identitara "Carpatii", Florin Dobrescu, impreuna cu d-na Doina Vella, vicepresedinte al Asociatiei ProDoMo, au avut o intalnire cu Prefectul Capitalei, dl. Mihai Cristian Atanasoaiei, care a manifestat o solicitudine deosebita in vederea realizarii demersurilor legale necesare salvarii imobilului. In acest sens, Inspectoratul de Stat in Constructii a intreprins sambata 29 mai ora 8,oo, demersurile legale in vederea sistarii oricaror lucrari de demolare a imobilului care are statut protejat conform Legii nr. 422 / 18.07.2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Cu toate acestea, in ciuda solicitarii Ministerului Culturii, a dispozitiilor Prefectului Capitalei si Inspectoratului de Stat in Constructii, in noaptea de vineri spre sambata echipa de demolatori a lucrat continuu, instalind schele si distrugind elementele decorative ale fatadelor cladirii (frontonul din str. Gutenberg, feroneria de fonta forjata deosebit de valoroasa de la aceeasi intrare, stucaturi, capitelurile coloanelor, ancadramentele ferestrelor etc.). Mai mult, demolatorii au sustras de la fata locului valoroasele feronerii, usile din fonta forjata si balustradele scarii de marmura din vestibul - fapte care agraveaza infractiunea de distrugere, cata vreme obiectele apartineau unei cladiri protejate.
Actiunea de distrugere deliberata a acestor elemente decorative, care contribuiau la valoarea de patrimoniu a cladirii, s-a desfasurat intr-un vacarm infernal, ceea ce a determinat un echipaj al Politiei sa intervina.
Pe tot timpul zilelor de sambata 29 mai si duminica 30 mai, precum si noaptea, voluntarii Asociatiei "Carpatii" au desfasurat o supraveghere atenta a imobilului.
S-au constatat 3 incercari de revenire la locul dezastrului a membrilor echipei de distrugatori, sambata la ora 17,oo, duminica la ora 7,oo si respectiv la ora 16,oo.
Duminica la ora 12,oo, indivizii respectivi au reinceput distrugerile in mod salbatic, voluntarii Asociatiei "Carpatii" care supravegheau cladirea alertind Politia. Reprezentantii Politiei au incercat sa-i evacueze din incinta imobilului pe distrugatori si, in urma refuzului acestora precum si in urma insultelor si amenintarilor proferate de unul din ei presedintelui Asociatiei "Carpatii", oamenii legii au procedat la ridicarea cu forta a demolatroilor si transportarea lor la Sectia 17 Politie. De altfel, presedintele Asociatiei "Carpatii" sesizase Politia si in seara precedenta, cu ocazia incercarii distrugatorilor de a reveni la adresa.
In aceste conditii, aducem la cunostinta mass-mediei si autoritatilor competente, faptul ca in acest week-end s-au petrecut in strada Gutenberg nr. 3 fapte grave, pe care noi le consideram agresiuni deliberate asupra unei cladiri cu statut protejat conform Legii 422/18.07.2001 a monumentelor istorice, indivizii respectivi sfidind efectiv deciziile unor autoritati oficiale, si aceasta la circa 30 de metri distanta de sediul prefecturii Capitalei.
De asemenea, consideram ca deosebit de grave amenintarile proferate la adresa noastra de reprezentantii distrugatorilor, acest gen de fapte putind constitui precedente nefaste pentru incurajarea altor si altor agresiuni la adresa monumentelor de patrimoniu national, dar si la adresa oamenilor care, in mod voluntar si dezinteresat, desfasoara activitati de aparare a acestui patrimoniu.
In aceasta situatie, Asociatia pentru Memorie Identitara "Carpatii" va adresa Prefecturii Capitalei, Primariei Capitalei, Primariei Sectorului 5, Politiei Patrimoniului National, Inspectoratului de Stat in Constructii, Ministerului Culturii si Patrimoniului National si Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National Bucuresti, adrese prin care va solicita intervenita forurilor de resort pentru protejarii de noi agresiuni a imobilului din str. Gutenberg 3, cu atat mai mult cu cat avem indicii ca se urmareste in orice moment reluarea distrugerilor".
Postări
