RESTAURARE, CONSERVARE SI VALORIFICARE MUZEAL-MEMORIALA A UNEI CASE DIN COMUNA BAHNA-NEAMT

Dragi prieteni,

Suntem bucurosi sa va facem cunoscut un nou proiect al Asociatiei pentru Memorie Identitara “Carpatii”, in cadrul caruia dorim sa ne asociem cu Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu”.

Este vorba de restaurarea, conservarea si valorificarea memoriala si muzeala a unei case taranesti, identificate de noi in satul Izvoarele (fost Ruptura), din comuna Bahna, judetul Neamt.

Dupa cercetarile efectuate, casa dateaza din jurul anului 1860, fiind construita in tehnica traditionala a paiantei (“valatuci” – conform dialectului local), posedind o prispa sub forma de ceardac, foarte bine conservata, precum si obisnuitul “chillier” (odaita joasa si intunecoasa, situata in spatele casei, sub aplecatoarea acoperisului). Casa nu a suportat nici un fel de interventii modernizatoare, pastrind intacta o arhitectura taraneasca care rareori mai poate fi intalnita atat in satul Izvoarele, cat si in intreaga regiune, datorita parasirii acestui stil, de-a lungul timpului, si adoptarii altor modele arhitecturale. De asemenea, casa pastreaza inca in interior o serie de obiecte de mobilier, uz casnic sau vestimentatie taraneasca, dar si obiecte care amintesc de mobilierul targovetilor de alta data.

Din aceasta perspectiva, apreciem ca imobilul prezinta o valoare etnografica foarte mare.

O importanta deosebita a acestui imobil este cea istorica si memoriala.

Casa a apartinut lui Constantin Paduraru, fost subprefect al judetului Roman si fost detinut politic anticomunist, anterior apartinind socrilor acestuia.

Constantin Paduraru a fost participant activ la miscarile studentesti anticomuniste din perioada anilor 1921-1925, de unde i se tragea in sat si porecla “Studentul”.

El a facut parte din organizatia politica nationalista Liga Apararii National-Crestine, pana in anul 1927, cand s-a alaturat Legiunii Arhanghelul Mihail, intemeiate de Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota si alti cativa tineri.

In cadrul acestei organizatii a devenit seful judetului Roman, capataind gradul de comandant-ajutor legionar. De altfel, casa lui din comuna Ruptura (azi satul Izvoarele), a fost adeseori locul de popas al lui Corneliu Zelea Codreanu, in timpul peregrinarilor acestuia prin Moldova. Tot in aceasta casa, seful Legiunii i-a botezat lui Paduraru primul copil, pe fetita Cornelia, pastrindu-se pana acum lumanarea de botez.

Constantin Paduraru este mentionat de doua ori in memoriile lui Corneliu Codreanu, intitulate “Pentru legionari”: prima data la capitolul referitor la eforturile de sustinere a revistei “Pamantul stramosesc”, iar a doua oara in capitolul referitor la alegerile partiale din judetul Neamt (1931).

In 1938, in cadrul masurilor represive initiate de regimul totalitar instaurat de regele Carol II, a fost arestat si detinut in lagarul de la Miercurea Ciuc, alaturi de fruntasi ai Miscarii Legionare, dar si de somitati ale culturii romanesti interbelice, precum Mircea Eliade si Radu Gyr. Se mai pastreaza o cruciulita de os, scuptata de Constantin Paduraru in aceasta perioada de detentie.

In perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941 a indeplinit functia de prefect al judetului Roman, dupa care a suportat rigorile persecutiei antilegionare promovate de regimul Antonescu.

Nici toamna anului 1944 nu aduce vremuri mai bune pentru Constantin Paduraru si familia sa, el trebuind, asemenea multor luptatori anticomunisti, sa se retraga din fata urgiei sovietice si a colaborationistilor comunisti locali, in zona de munte a judetului Bacau, impreuna cu sotia si copiii, suportind mizeria surghiunului. Destinderea survenita in urma armistitiului temporar survenit intre Nicolae Petrascu – in numele conducerii legionare - si Teohari Georgescu – in numele comunistilor, ii da lui Paduraru ragazul de a se intoarce, cu familia, acasa.

Insa implicarea in organizarea rezistentei anticomuniste ii va aduce, in mai 1948, arestarea, in cadrul represiunii ample initiate de comunisti in randul legionarilor.

Este condamnat si va cunoaste intregul supliciu al lagarelor si inchisorilor politice comuniste, asemenea a sute de mii de detinuti politici. Pe acest drum al calvarului va fi urmat de fiul sau mai mare, Evanghel Paduraru.

Constantin Paduraru va muri la scurt timp dupa eliberarea sa din inchisoare, ca urmare a regimului exterminator de detentie, el ramanand in memoria colectiva a rupturenilor ca un model de demnitate si verticalitate morala, prin raspunsul pe care l-a dat tortionarilor sai, atunci cand a refuzat colaborarea cu acestia: “Eu am depus un juramant, si nu mi-l calc!”

Asadar, demersul nostru cultural vizeaza o dubla destinatie muzeala a acestui obiectiv: cea etnografica si cea memoriala si istorica, de pastrare si perpetuare a memoriei unei personalitati a regiunii acesteia.

Asociatia “Carpatii”, impreuna cu Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu”, si-au propus urmatoarele obiective, in cadrul acestui proiect:

1. Realizarea formalitatilor legale in vederea donarii imobilului din partea urmasilor lui Constantin Paduraru catre Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu”, cu scopul explicit al restaurarii, conservarii si valorificarii memoriale si muzeale a acesteia.
2. Efectuarea demersurilor procedurale pentru clasarea imobilului in lista monumentelor istorice.
3. Organizarea unei tabere de voluntariat la sfarsitul lunii august a.c., in cadrul careia sa se efectueze, sub coordonarea unui specialist, lucrari de reparatie, renovare si intretinere a imobilului.
4. Conservarea si reconditionarea obiectelor de mobilier si port popular din interior, amenajarea interiorului in stilul specific epocii, in vederea valorificarii muzeale a specificului traditional al vechilor gospodarii taranesti din regiune.
5. Introducerea muzeului in circuitul muzeal si turistic al regiunii.
6. Crearea unui muzeu virtual pe internet, in vederea accesului unui public cat mai larg la informatii referitoare la obiectivul muzeal si la personalitatea lui Constantin Paduraru.

Cu prietenie,

Florin Dobrescu
Presedintele Asociatiei pentru Memorie
Identitara “Carpatii”