de Mihai Goţiu
”Roşia Montană are un imens potenţial istoric, natural, cultural şi, nu în ultimul rând, uman, pentru a deveni un model de dezvoltare durabilă pentru România. De asemenea, oprirea distrugerilor şi dezvoltarea durabilă a Roşiei Montane se bucură de o susţinere fără precedent în România din partea societăţii civile (Academia Română, ICOMOS, Casa Regală a României, organizaţii şi instituţii profesionale de prestigiu, sute de cadre universitare şi cercetători de talie naţională şi internaţională din cele mai diverse domenii, personalităţi publice, reprezentanţii cultelor religioase, precum şi liste şi petiţii cu mii şi zeci de mii de susţinători). Toate aceste părţi interesate pot să îşi asume responsabilitatea salvării adevăratelor valori ale Roşiei Montane.”, se arată într-o rezoluție comună a Academiei Române, ICOMOS și Fundației Pro Patrimonio, remisă ieri presei.
”Pentru valorificarea acestui uriaş potenţial este necesară însă implicarea responsabilă a autorităţilor Statului Român (atât locale, cât şi naţionale) în respectarea şi aplicarea legii în mod proactiv pentru stoparea acţiunilor de distrugere care au început deja, precum şi în programele de salvare şi valorificare a patrimoniului de la Roşia Montană.”, se mai arată în rezoluția adoptată în urma Conferinței Internaționale ”Rosia Montana in Peril” desfășurată la sfârșitul anului trecut la Bruxelles.
La conferință au participat specialiști români și internaționali în diferite domenii, reprezentanți ai societății civile, precum și specialiști și consultanți angajați ai RMGC, compania canadiană care intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană.
Fără alte comentarii (deocamdată), vă prezint și fundamentarea acestei declarații comune (intertitlurile îmi aparțin). Cu alte reacții și comentarii, voi reveni însă.
***
”Această conferinţă se înscrie în linia îndelungatei campanii declanşate în urmă cu mai mulţi ani de Pro Patrimonio, ICOMOS şi Academia Română, prin care organizaţiile îşi exprimă îngrijorarea faţă de proiectul menţionat şi cer autorităţilor române, reprezentate în acest caz de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, să protejeze patrimoniul inestimabil al Roşiei Montane şi să nu dea curs proiectul minier.
Roșia Montană – sit cultural de valoare excepțională
Studiile prezentate de arheologul Horia Ciugudean şi arhitecţii Virgil Apostol şi Ştefan Bâlici au pus în lumină valoarea excepţională a sitului, prin prezentarea celor mai importante componente ale patrimoniului cultural al Roşiei Montane care îl recomandă ca un sit potenţial pentru Lista Patrimoniului Universal (UNESCO – n.a.): vestigii ale celui mai complex şi extins sistem de exploatare minieră auriferă antică cunoscut până la ora actuală pe întinsul întregului Imperiu roman; peisajul minier unic moştenit din epocile romană, medievală, modernă şi contemporană (până la jumătatea sec. XX); târgul minier, reflex al epocii preindustriale şi, nu în ultimul rând, singularitatea anticului Alburnus Maior în cultura universală, dobândită graţie vestitelor tăbliţe cerate romane descoperite aici în secolul al XVIII-lea.
Analiza biodiversităţii şi a habitatelor naturale prezentată de botanistul Andrew Jones (Marea Britanie) a ilustrat numeroase specii de plante rare, puse sub cele mai înalte forme de protecţie prin mecanismele naţionale şi europene, precum şi biodiversitatea excepţională a zonei, cu habitate constituite în perioada daco-romană şi menţinute doar datorită practicilor agriculturii tradiţionale. În acelaşi timp, autorul a atras atenţia asupra ireversibilităţii oricărei acţiuni distructive.
Poziția oficială a ICOMOS
În faţa acestei palete de valori şi a ameninţării reprezentate de intenţionata reluare a mineritului în carieră deschisă, dl. Zsolt Visy, reprezentantul delegat al ICOMOS la conferinţă, a vorbit despre numeroasele luări de poziţie ale acestei organizaţii în sprijinul salvării Roşiei Montane şi a reiterat apelurile de salvare şi punere sub o protecţie eficientă prin mecanismele naţionale şi internaţionale. Pe lângă aceasta, Dl. Visy a făcut o binevenită demonstraţie cu privire la justeţea şi necesitatea demersului de clasare a sitului Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial. Argumentele d-sale s-au bazat pe confruntarea valorilor culturale ale acestui sit cu criteriile UNESCO de clasare în Lista Patrimoniului Mondial, o confruntare în urma căreia calităţile excepţionale ale sitului Roşia Montană au ieşit cu vigoare în evidenţă.
Tragedia locuitorilor Roşiei Montane, abandonaţi de autorităţile publice, locale şi naţionale, în faţa unor presiuni enorme (financiare şi propagandistice) şi împiedicaţi de reglementările de urbanism aflate în vigoare să îşi asigure propria existenţă, reduşi în consecinţă la sărăcire forţată şi confruntaţi cu lipsa şanselor de dezvoltare, a fost subliniată cu fermitate de vorbitori. În opoziţie cu această situaţie dramatică, economista Françoise Heidebroek (Belgia) şi Maria Berza, fost vicepreşedinte al Pro Patrimonio, au arătat potenţialul economic al dezvoltării localităţii şi al întregii zone. S-a arătat că patrimoniul natural şi cultural constituie resursa cea mai importantă pentru dezvoltarea durabilă a zonei, înţeleasă în termenii stabiliţi la conferinţa ONU de la Rio de Janeiro din 1992. Faţă de ideile promovate de ONU accepţiunea exclusiv mercantilă asupra dezvoltării durabile reflectată în intervenţiile reprezentanţilor RMGC este total divergentă.
Mineritul contemporan – incompatibil cu conceptul de dezvoltare durabilă
Incompatibilitatea activităţilor caracteristice mineritului contemporan în carieră deschisă şi cu durată limitată cu conceptul de dezvoltare durabilă a fost subliniată de Preşedintele Academiei Române, prof. Ionel Haiduc, precum şi de geochimistul şi hidrochimistul Robert Moran (SUA), autorul raportului „Review of the Roşia Montană Environmental Impact Assessment Report with a focus on water and water quality-related issues”. Dr. Robert Moran a atras atenţia asupra unor mistificări răspândite de compania minieră în documentaţiile trimise autorităţilor spre avizare. Dr. Moran a afirmat că un aviz favorabil acordat studiului de impact asupra mediului al proiectului minier ar fi inacceptabil, în condiţiile în care studiul înaintat de RMGC autorităţilor române cuprinde, în ciuda dezvăluirilor şi avertizărilor repetate, paragrafe şi concluzii modificate fără ştiinţa şi acordul autorilor respectivi. Inacceptabilă este şi avizarea favorabilă a unui proiect minier care nu prezintă în mod transparent publicului detaliile financiare, cum sunt: detalii ale asigurării de mediu şi cum este aceasta calculată; care este ipoteza de calcul; care sunt redevenţele, taxele şi cum sunt ele distribuite; cine va supraveghea constituirea corectă a asigurării şi în ce condiţii va fi accesată. A fost, astfel, pus în evidenţă modul deformat în care înţelege compania minieră problema răspunderii şi a beneficilor promise României.
În timpul intervenţiilor a mai fost subliniat că este, de asemenea, inacceptabil ca un astfel de proiect să fie avizat fără o evaluare şi prezentare transparentă a riscurilor şi costurilor sociale şi a impactului asupra populaţiei, specifice tuturor exploatărilor miniere din lume, precum şi zonelor mono-industriale. Iar aceasta se întâmplă în condiţiile în care statul român cunoaşte direct şi de dată recentă care este amploarea unor asemenea costuri, generate de reconversiile profesionale, bolile profesionale, somatice şi psihice (care produc un număr ridicat de asistaţi social), tendinţele accentuate de părăsire a zonelor afectate (depopularea), delincvenţa şi criminalitatea peste medie, blocarea şi/sau descurajarea dezvoltării altor tipuri de afaceri pe perioada proiectului, precum şi facilităţile fiscale acordate operatorilor economici după închiderea exploatărilor – implicit neîncasarea de taxe şi impozite pe perioade îndelungate de timp – necesare pentru a relansa şi dezvolta o zonă distrusă de proiectele mono-industriale).
RMGC – fără argumente coerente
Prezentările reprezentanţilor companiei miniere care intenţionează să implementeze proiectul minier în carieră deschisă nu au reuşit să ofere argumente credibile în privinţa posibilităţilor de dezvoltare durabilă a teritoriului. Motivaţiile economice şi tehnice cu care au susţinut proiectul minier nu au avansat cu nimic în elaborarea unei protecţii reale a mediului istoric şi natural şi cu atât mai puţin a comunităţii.
Soluţiile propuse în proiectul de exploatare minieră sunt inacceptabile. Replici (machete la scară reală) fără nici o valoare istorică sunt promovate ca soluţii compensatorii pentru distrugerea unui patrimoniu cultural de valoare universală; un peisaj monstruos este destinat să înconjoare cele câteva fragmente din sit care se presupune că ar supravieţui după ce o foarte însemnată parte a patrimoniului ar fi ştearsă de pe faţa pământului. Ideea avansată de companie, a unei dezvoltări durabile ulterioare exploatării miniere, bazată pe valorificarea peisajului compus din uriaşe halde toxice de steril şi lacuri contaminate cu cianuri, este lipsită de credibilitate.
Trebuie adus la cunoştinţa publicului că majoritatea obiectivelor miniere propuse sunt amplasate peste monumente şi situri protejate de legile române, aşadar sunt ilegale. Însăşi legea care reglementează activitatea minieră interzice amplasarea obiectivelor miniere acolo unde există monumente istorice sau situri arheologice (L. 85-2003, art. nr. 11, alin. 1). Un exemplu concludent a fost invocat de arheologul Horia Ciugudean: galeriile romane din masivul Orlea, monument istoric protejat de lege, ar urma să fie distruse în totalitate dacă una dintre cele patru cariere propuse în proiect ar fi realizată. În faţa unei asemenea probleme fundamentale, reprezentanţii companiei miniere nu au fost în măsură să ofere un răspuns coerent.
Ideile susţinute de reprezentanţii companiei şi în special de consultantul angajat de aceasta, arhitectul britanic Dennis Rodwell, cu privire la patrimoniul cultural, au fost ferm combătute de specialiştii în domeniul patrimoniului cultural prezenţi la reuniune. A fost sancţionată fără echivoc natura speculativă şi lipsită de argumente ştiinţifice a punctelor de vedere referitoare la valorile de patrimoniu de la Roşia Montană susţinute de Dennis Rodwell şi nu în ultimul rând prezentarea deformată a poziţiei ICOMOS în această problemă.
Legea nu funcționează în cazul Roșia Montană
Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română, în virtutea valorii excepţionale şi incontestabile a patrimoniului cultural şi natural al Roşiei Montane, fiind în total dezacord cu proiectul de exploatare minieră, solicită încă o dată autorităţilor Statului Român cu competenţe în protejarea patrimoniului naţional, european şi universal al Roşiei Montane, în speţă Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional:
1. Să protejeze situl în acord cu legislaţia specifică naţională. Legea nu funcţionează în cazul Roşia Montană. Dacă legile ar fi fost aplicate, proiectul minier în carieră deschisă ar fi fost demult uitat, iar Roşia Montană ar fi beneficiat datorită calităţilor sale de protejare şi valorificare corespunzătoare.
2. Să asigure întărirea protecţiei legale a sitului Roşia Montană prin promovarea sa în Lista Patrimoniului Mondial. În acest scop este necesar ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional să depună de urgenţă la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO nominalizarea Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României în vederea includerii în Lista Patrimoniului Mondial.
3. Să declanşeze un program de salvare şi valorificare a patrimoniului Roşiei Montane. Cu cât este amânată mai mult implementarea unui astfel de program, cu atât va fi mai prejudiciat acest patrimoniu, reducându-se şansele comunităţii de la Roşia Montană, deja grav afectată, să îşi revină. Acţiuni urgente şi ambiţioase sunt imperative dacă dorim ca Roşia Montană să continue să existe, ca localitate şi ca loc al culturii.
4. Redefinirea politicilor locale şi regionale – în prezent deturnate în interesul exclusiv economic şi reaşezarea lor în acord cu principiile dezvoltării durabile, pornind de la o viziune orientată spre viitor, bazată pe resursele naturale şi culturale excepţionale ale sitului Roşia Montană.
Roșia Montană – șansa de a deveni model de dezvoltare durabilă
Roşia Montană are un imens potenţial istoric, natural, cultural şi, nu în ultimul rând, uman, pentru a deveni un model de dezvoltare durabilă pentru România. De asemenea, oprirea distrugerilor şi dezvoltarea durabilă a Roşiei Montane se bucură de o susţinere fără precedent în România din partea societăţii civile (Academia Română, ICOMOS, Casa Regală a României, organizaţii şi instituţii profesionale de prestigiu, sute de cadre universitare şi cercetători de talie naţională şi internaţională din cele mai diverse domenii, personalităţi publice, reprezentanţii cultelor religioase, precum şi liste şi petiţii cu mii şi zeci de mii de susţinători). Toate aceste părţi interesate pot să îşi asume responsabilitatea salvării adevăratelor valori ale Roşiei Montane.
Pentru valorificarea acestui uriaş potenţial este necesară însă implicarea responsabilă a autorităţilor Statului Român (atât locale, cât şi naţionale) în respectarea şi aplicarea legii în mod proactiv pentru stoparea acţiunilor de distrugere care au început deja, precum şi în programele de salvare şi valorificare a patrimoniului de la Roşia Montană.
Organizaţiile semnatare, alăturându-se tuturor celor care cred în şansele reale ale Roşiei Montane, asigură autorităţile statului român de sprijinul lor în atingerea acestui scop.
***
Note:
Pro Patrimonio este o organizaţie non-guvernamentală a cărei misiune este salvarea, protejarea, conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului istoric în pericol al României, precum şi contribuţia la reconstrucţia ţării. În 2004, ca urmare a primei vizite a d-lui. Şerban Cantacuzino, fondatorul organizaţiei, la Roşia Montană, Pro Patrimonio a organizat un seminar dedicat valorilor patrimoniului cultural al acestui sit la Royal Geographical Society, la Londra. De atunci Pro Patrimonio s-a alăturat campaniei ‘Salvaţi Roşia Montană!’ prin proiecte de susţinere, organizând vizite şi găzduind evenimente.
ICOMOS, Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, este o organizaţie profesională care numără în momentul de faţă mai mult de 9.500 membri la nivel mondial. ICOMOS acţionează pentru conservarea şi protejarea patrimoniului cultural şi natural în întreaga lume. Organizaţia a adoptat rezoluţii privind valorile de patrimoniu ale Roşiei Montane şi pericolul la care situl este supus: Rezoluţia nr. 4 adoptată de a 16-a Adunare Generală, întrunită la Québec, Canada, în octombrie 2008; Rezoluţia nr. 8 a celei de-a 15-a Adunări Generale, întrunită la Xi’an, China, în octombrie 2005; Rezoluţia nr. 15 adoptată la conferinţa de la Pécs, Ungaria, desfăşurată între 22 şi 27 mai 2004; Rezoluţia adoptată la a 14-a Adunare Generală, întrunită la Cascada Victoria, Zimbabwe în octombrie 2003; Rezoluţia nr. 20 adoptată de a 13-a Adunare Generală, întrunită la Madrid, Spania, în decembrie 2002; scrisorile deschise semnate de fostul preşedinte ICOMOS, Michael Petzet, în iunie 2007 şi de actualul preşedinte, Gustavo Araoz, în noiembrie 2008, adresate celor mai înalte autorităţi ale statului român: preşedintelui, primului ministru, miniştrilor.
Academia Română a luat fiinţă în 1866 şi este cel mai înalt for ştiinţific independent al ţării. Începând din 2003 Academia Română a făcut publice mai multe articole şi rapoarte referitoare la Roşia Montană şi a remis declaraţii prin care a solicitat autorităţilor române să nu aprobe proiectul minier propus la Roşia Montană.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu