AJUTAŢI-L PE FRATELE MEU !

Buna ziua! Ma numesc Gologan Cristina si sunt sora unui baietel de 14 ani care are nevoie de ajutor.Am creat si un blog pentru a strange banutii necesar plecarii la o Cinica din Franta unde viata lui poate fi salvata,gasitii detalii si documente medicale pe blog.
http://ajutatiunsuflet.blogspot.com/
Azi am primit raspunsul de la clinica din Franta sunt 2 variante:
- formularul E112 care se obtine foarte greu( trebuie depus un dosar,doasar care contine o scrisoare medicala prin care doctorul precizeaza ca nu poate fi tratat in Romania,scrisoare care se obtine la fel de greu) sau
- sa facem dovada ca avem in cont suma de 165.000 de EUR,o suma foarte mare...

O sa postam pana la sfarsitul zilei,pe blogul lui Sorin, si acest raspuns, vi-l atasez si dumneavoastra. V-am atasat si raspunsul pe care l-am primit astazi, din Franta.
Va multumesc!

Dumitru Lacatusu, Alin Muresan: CASA TERORII - Documente privind penitenciarul Pitesti (1947-1977)

Volumul conţine informaţii inedite despre „reeducarea” deţinuţilor din penitenciarul Piteşti şi despre istoricul şi regimul acestui loc de detenţie în perioada comunistă (1947-1977). Documentele incluse constituie o sursă indispensabilă pentru înţelegerea acestui proces, fiind completate de două studii şi un aparat critic bogat ce prezintă în detaliu mecanismele „reeducării”, etapele acesteia şi scurte biografii ale principalelor personaje implicate în „reeducare”. Ni se oferă astfel, pentru prima dată, dovezi despre rolul central al lui Gheorghe Pintilie în acest proces, dar şi o imagine de ansamblu asupra unui fenomen cu profunde implicaţii asupra istoriei României.
Detalii şi comenzi http://www.polirom.ro/catalog/carte/casa-terorii-documente-privind-penitenciarul-pitesti-1947-1977-3679/

Mircea Stanescu: Reeducarea in Romania comunista (1945-1952). Aiud, Suceava, Pitesti, Brasov

Lucrarea este prima dintr-o suită de trei volume ce reprezintă o istorie a reeducării comuniste de la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50. Volum tratează, în primul rând, începuturile reeducării. Este vorba despre Makarenko şi naşterea pedagogiei sovietice, şi legătura acesteia cu practicile reeducative de detenţie din România comunistă, subiect neexplorat încă ştiinţific; precedentele reeducative de la închisoarea Aiud (1945-1948); reeducarea de la Suceava (1948-1949); reeducarea desfăşurată la închisoarea Piteşti (1949-1951) şi extinderea ei la închisoarea Braşov (1950-1951).
Scopul lucrării este să redea istoria tentativelor şi reuşitelor regimului comunist din România perioadei indicate de a restructura (reeduca) deţinuţii politici, adică, pe scurt: de a-i transforma din duşmani (reali sau presupuşi) în aderenţi (reali) ai doctrinei şi practicii comuniste.
Lucrarea are în vedere studierea unui subiect care priveşte criminalitatea comunismului într-o formă completă: atât ca exterminare fizică, cât şi ca distrugere psihică (culturală şi, în genere, umană).
Următoarele două volume vor acoperi: reeducarea la închisorile Târgşor (1949-1950) şi Gherla (1950-1951), respectiv reeducarea de la Târgu Ocna, Canal şi Ocnele Mari (1950-1951).

ALTE REACŢII FAŢĂ DE OFENSELE ADUSE LUI OGORANU

http://mobile.agerpres.ro/news.php?n=A19325691EFCCC7033125CF1FFA&c=&p=1&s=&q=

COMUNICAT DE PRESĂ

LUI OGORANU I SE CUVINE RECUNOSTINŢA NATIONALĂ, NU CONTESTARI OFENSATOARE !

Partidul 'Pentru Patrie' salută participarea, la Festivalul de film de la Berlin, a producţiei cinematografice 'Portretul luptătorului la tinereţe', avîndu-l ca personaj central pe eroul rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Făgăraşului, Ion Gavrilă Ogoranu.În acest context, am luat cunoştinţă cu consternare de intervenţiile d-lor Marko Katz şi Alexandru Florian, făcute pe lângă juriul prestigiosului festival, prin care, fără a viziona măcar filmul, au mers până la a cere interzicerea difuzării peliculei. Deoarece nu am avut posibilitatea de a vedea filmul înaintea sau în cadrul prezentării oficiale la festival, noi nu ne putem pronunţa asupra calităţii şi profesionalismului cu care a fost realizată această producţie.Însă conducerea Partidului 'Pentru Patrie', al cărui membru fondator şi preşedinte până la moarte a fost Ion Gavrilă Ogoranu, reaminteşte contestatarilor, şi deopotrivă opiniei publice româneşti, că venerabilul luptător s-a impus în conştiinţa românească şi europeană ca un erou al luptei pentru libertatea, demnitatea şi propăşirea poporului român. Implicarea sa politică în calitate de personalitate publică în construcţia democratică a României de după 1989, fac, în acest sens, trimiterile la 'fascism' si 'antisemitism' ale celor doi contestatari cel puţin ofensatoare.Rolul lui Ogoranu în lupta de rezistenţă împotriva regimului comunist este incontestabil, iar aceste merite i-au fost recunoscute inclusiv de Administraţia prezidenţială a SUA - prin includerea sa în lista pe care preşedintele Richard Nixon a înaintat-o autorităţilor comuniste de atunci -, dar şi de prestigioasa Amnesty International, cu care luptătorul a avut strânse legături în urma intervenţiilor acesteia în perioada în care era urmărit. Totodată, atragem atenţia celor doi domni, asupra faptului că intervenţii de genul celei formulate de ei nu fac decât să ofenseze sentimentul naţional şi cinstirea cuvenită luptei şi jertfei tinerilor luptători din Rezistenţa Naţională Anticomunistă. Aceste abordări sunt nocive pentru echilibrul şi stabilitatea societăţii româneşti, ele generînd redeschiderea unor răni ale trecutului şi aducînd prejudicii procesului de reconciliere naţională, atât de dorit de toţi şi atât de necesar consolidării Statului de Drept în România. Istoria recentă a României trebuie asumată cu maturitate, şi nu prin cantonarea în şabloane specifice regimului comunist. Iar cei care, in munţi sau în inchisori şi lagăre, şi-au jertfit tinereţea împotrivindu-se regimului ilegitim şi criminal de după 1945, nu pot fi consideraţi decât eroi ai naţiunii române.

PARTIDUL 'PENTRU PATRIE'

Preşedinte: Virgil Totoescu, fost deţinut politic anticomunist

Preşedinte executiv: Coriolan Baciu

http://c-tarziu.blogspot.com/2010/02/anticomunism-cu-voie-de-la-vinatorii-de.html

Anticomunism cu voie de la "vînătorii de antisemiţi"

Claudiu Tarziu

După principiul "dacă n-avem antisemiţi îi inventăm" şi după ideea că regimul comunist nu poate fi criticat decît de pe poziţii de stînga (şi, bineînţeles, cu moderaţie, pentru o memorie selectivă şi într-o libertate închipuită), şefii a două instituţii inutile din România protestează contra unui film difuzat la Festivalul de la Berlin. Marco Katz, preşedintele Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului din România (care antisemitism, frate, mai ales pe penuria asta de evrei?), şi Alexandru Florian, director al Institutului Naţional pentru studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, (ce să mai studieze dacă Wiesel însuşi a decretat, înainte de orice investigaţie: "România a ucis, aucis, a ucis!" ?) cer oprirea proiecţiei peliculei „Portretul luptătorului la tinereţe”, în regia lui Constantin Popescu, pe motiv că aceasta glorifică un fost legionar, Ion Gavrilă Ogoranu.Într-o scrisoare adresată lui Dieter Kosslick, directorul Berlinalei, şi membrilor juriului actualei ediţii, prezidat de Werner Herzog (deşi filmul nu este în competiţie), Katz şi Florian îşi justifică astfel demersul: „Promovarea cultului persoanelor şi organizaţiilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob este interzisă de legea din România şi contravine principiilor fundamentale ale democraţiei europene“.Întîi că oamenii ăştia, care protestează aşa de vehement, n-au văzut filmul (poate că nu le e favorabil luptătorilor din rezistenţa anticomunistă). Pe urmă, filmul este o ficţiune, nu un documentar. Apoi, Ion Gavrilă Ogoranu este unul dintre cei mai renumiţi luptători anticomunişti, iar viaţa sa a fost documentată în mai multe articole de presă, cărţi şi în "Memorialul Durerii", de Lucia Hossu Longin, difuzat pe TVR. Dacă era vreun temei, se găseau destui care să protesteze atunci.Nu în ultimul rînd, Gavrilă nu a fost legionar, ci membru al Frăţiei de Cruce, o organizaţie de tineret de pe lîngă mişcarea legionară, unde se făcea educaţie patriotică şi creştină, nu politică propriu-zisă. Asta, aşa, în treacăt, pentru cei care, în loc să încerce să cunoască istoria, preferă să înghită pe nemestecate acuzaţiile comuniştilor contra legionarilor.În fine, în mişcarea de rezistenţă, ca şi în puşcăriile comuniste, majoritari au fost legionarii. Lupta lor împotriva comunismului nu e legitimă? Jertfa lor nu e bună?Alexandru Florian şi Marco Katz ştiu prea bine realitatea, dar dacă nu folosesc un astfel de prilej pentru a se mai arăta "hăituiţi" şi "discriminaţi", li se taie subvenţiile pentru organizaţiile lor fantomă.Aşa s-a trezit vorbind Florian şi mai an împotriva expoziţiei "Destine de martiri", de la Iaşi, în care erau evocaţi şase mărturisitori ai lui Hristos în temniţele comuniste. Şi atunci, fără să vadă expoziţia, Florian a protestat, afirmînd că se face propagandă legionară. Chit că în expoziţie erau doar documente şi fotografii din arhivele Securităţii.Şi i-a speriat pe unii.De data asta, pe nemţi nu i-a mai speriat, iar filmul lui Constantin Popescu rulează în continuare.

AGERPRES - Comunicat de presă - Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti

Comunicat de presă -

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti

In legatura cu protestul unor evrei referitor la filmul care prezinta luptele grupului Ion Gavrila Ogoranu, fostii detinuti politici luptatori anticomunisti au de precizat doar atat: 1. Cei ce se pronunta impotriva Rezistentei armate anticomuniste din muntii Romaniei, dovedesc ca sunt de partea celor ce i-au prigonit pe acestia, adica sunt de partea comunistilor care au instaurat in Romania un regim criminal si ilegitim.
2. Deoarece Tribunalul International de la Nurnberg nu a considerat Miscarea Legionara ca fascista, nazista sau colaborationista, cei ce azi acuza pe legionari rezulta ca nu recunosc legitimitatea acestui Tribunal si contesta autoritatea de lucru judecat.
3. Legionarii totdeauna au facut o distinctie clara intre marea masa a evreilor cinstiti, muncitori, loiali statului roman, si respectiv minoritatea care s-a dedat la acte de coruptie si care a sprijinit regimul comunist, in numele caruia au savarsit crime, torturi si siluiri de constiinte. In concluzie, cei ce se pronunta impotriva Rezistentei armate din muntii Romaniei, pot fi etichetati ca dusmani ai poporului roman. Istoria Romaniei a glorificat si va glorifica de-a pururi eroii din Rezistenta Nationala Anticomunista.

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti

Presedinte, Constantin Iulian

Secretar, Gheorghe Jijie

Filmul despre Gavrilă Ogoranu provoacă proteste la Berlin

Filmul despre Gavrilă Ogoranu provoacă proteste la Berlin

Traian Danciu

Marţi, 16 Februarie 2010

SCRISOARE. Pe motiv că filmul „Portretul luptătorului la tinereţe” ar aborda un personaj care a făcut parte din mişcarea legionară, mai multe organizaţii cer încetarea proiecţiilor din festival. Una dintre cele patru producţii româneşti proiectate zilele acestea la Festivalul de la Berlin este criticată pentru că ar „glorifica” un fost legionar.

Scrisoarea de protest împotriva filmului „Portretul luptătorului la tinereţe”, regizat de Constantin Popescu şi prezentat în secţiunea Forum a Festivalului de la Berlin, este semnată, printre alţii, de Marco Katz, preşedintele Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Anti semitismului din România, şi Alexandru Florian, director al Institutului Naţional pentru studierea Holocaustului „Elie Wiesel”.

Proiecţiile nu vor fi oprite

Destinatarii „petiţiei” sunt directorului Berlinalei, Dieter Kosslick, şi membrii juriului actualei ediţii, prezidat de Werner Herzog, deşi filmul nu este în competiţie.

Semnatarii protestului critică la filmul pe care se pare că nu l-au vizionat - şi pe care îl descriu drept „documentar”, ceea ce el nu este - că acesta ar glorifica o persoană, portretizând- o drept luptătoare împotriva comunismului, deşi aceasta a a parţinut mişcării legionare. Filmul urmăreşte lupta grupului de partizani condus de Ion Gavrilă Ogoranu, în primii ani de comunism.

„Vă aducem la cunoştinţă că Ion Gavrilă-Ogoranu a făcut parte din Mişcarea Legionară din România, Fraţia de Cruce Negoiul, fiind un militant al acestei organizaţii cu caracter fascist, antisemit şi rasist“, scriu semnatarii.

„Promovarea cultului persoanelor şi organizaţiilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob este interzisă de legea din România şi contravine principiilor fundamentale ale democraţiei europene“, se arată în scrisoare. Prin urmare, semnatarii cer să se „dispună încetarea proiecţiilor“, lucru care n-a fost acceptat de organizatorii Berlinalei.

„Vreau să fiu înţeles bine, acest film nu e o hagiografie”

Protestul a fost un subiect de discuţie duminică seara, la petrecerea românilor de la Berlin. Bernd Bruder, responsabil cu selecţia filmelor din Europa de Sud-Est în secţiunea Forum, a a părat decizia de a selecta „Portretul luptătorului la tinereţe”, susţinând că acuzaţiile ar fi neîndreptăţite.

El a a dmis, în schimb, că s-ar putea ca, pentru un istoric român, unele aspecte să fie discutabile. „Nu putem porni la discuţie atâta timp cât cei care protestează nu au văzut filmul. E, în primul rând, un film de ficţiune şi nu un documentar”, spune Constantin Popescu.

„Vreau să fiu înţeles bine, acest film nu e o hagiografie, oamenii ăia nu sunt nişte îngeraşi pentru mine. Asta nu înseamnă că nu am voie să am o părere despre ce s-a întâmplat. Eu prezint nişte fapte ale unor oameni, dar asta nu înseamnă că sunt de acord cu tot ce au făcut ei”, continuă cineastul, amintind de faptul că Gavrilă Ogoranu a fost portretizat de nenumărate ori în România, inclusiv în „Memorialul durerii”, de la TVR, fără să protesteze cineva.

„Încerc doar să înţeleg de ce se judecă lucrurile cu măsuri diferite. Şi de unde psihoza asta, de a nu vorbi despre anumite lucruri?”.

Cercetătorul german în cultură şi criticul de film Ekkehard Knoerer scrie în revista de cultură on-line „Perlentaucher” că „Popescu, ca autor al scenariului, pe de-o parte observă cele întâmplate clar din poziţia dreptei anticomuniste. El tace însă asupra faptului că multe dintre figurile sale din film, care apar drept eroice, deşi fără sens, au un fundal fascistoid-antisemit, ceea ce i se poate reproşa din punctul de vedere al unui istoric“.

„Nu putem porni la discuţie atâta timp cât cei care protestează nu au văzut filmul.“,

CONSTANTIN POPESCU, regizor

ISTORIE

„Rezistenţa n-a fost o mişcare a legionarilor”

• Ion Gavrilă Ogoranu, unul dintre cei mai înverşunaţi partizani anticomunişti, a încetat din viaţă în 2006, în satul Galţiu, din judeţul Alba, la 83 de ani.
  
  
• În anii de liceu, în Făgăraş, a activat în Frăţia de Cruce, organizaţia de tineret a Mişcării Legionare.

• Ca student, a fost condamnat, în lipsă, la 19 ani de închisoare în procesul celor 200 de studenţi de la Cluj, după ce, între 1941 şi 1944, fusese închis pentru „activitate interzisă”.
  
  
• Între 1948 şi 1955 - când ultimii luptători au ajuns în mâinile Siguranţei, în urma unor denunţuri - a condus Grupul Carpatin Făgărăşan.
  
  
• A fost condamnat la moarte în 1951. Timp de 21 de ani, până în 1976, a stat ascuns în casa Anei Săbăduş, văduva unui deţinut politic, care i-a devenit ulterior soţie. Se pare că a scăpat de condamnare, după 1976, graţie intervenţiei lui Richard Nixon.

„Au fost voci grăbite care au afirmat răstit că mişcarea de rezistenţă anticomunistă a fost opera legionarilor. E o minciună. În acelaşi timp, printre partizani au fost şi legionari. Trebuie luat caz cu caz. E o prostie enormă să acreditezi ideea că a fost o mişcare a legionarilor de fapt, iar în mediile germane, în special, s-au făcut câteva extrapolări ne avenite. Trebuie, pur şi simplu, acceptat acest episod din trecutul lui Ogoranu, ca şi faptul că a fost un luptător adevărat. Trebuie discutat concret, dacă e cazul, ce anu me a făcut el ca legionar. Sunt două lucruri distincte”, spune istoricul Armand Goşu. (Florentina Ciuverca)

PROIECT

Urmează portretul Elisabetei Rizea

• „Portretul luptătorului la tinereţe” este prima parte a unui triptic numit „Aproape linişte”, care va continua cu două alte filme, despre fraţii Arnăuţoiu şi Elisabeta Rizea.
  
  
• Filmările, care au angrenat peste 100 de actori, au avut loc în 2008, la studiourile MediaPro, din Buftea, şi în diverse locuri din ţară.
  
  
• Rolul principal, al lui Gavrilă Ogoranu, i-a fost atribuit lui Costi Diţă, iar camarazii lui au fost preluaţi, printre alţii, de Alexandru Potocean, Bogdan Dumitrache, Alin Mihalache.
  
  
• Filmul a primit 1,5 milioane de lei de la Centrul Naţional al Cinematografiei, în 2006.

Un senator PD-L dărâmă Policlinica Batiştei

RETROCEDĂRILE SEMNATE DE BĂSESCU ŞI VIDEANU, ŢINTĂ PENTRU AFACERI IMOBILIARE
Un senator PD-L dărâmă Policlinica Batiştei

După ani de procese şi decizii semnate în grabă atât de Traian Băsescu, cât şi de Adriean Videanu, în calitate de primari ai Capitalei, Policlinica Batiştei a fost retrocedată. Jumătate din clădire a ajuns în posesia senatorului PD-L Mircea Andrei. Acesta s-a apucat deja de treabă. Jumătate din clădire a fost dărâmată pe interior, geamurile au fost scoase, astfel încât sezonul de iarnă să ajute la distrugerea totală a imobilului.
de Iulia Barbu
8/01/2010
Traian Băsescu, primar al Bucureştiului în 2003, semna retrocedarea în natură pe Legea 10 a imobilului situat în Strada Batiştei numărul 27 A, Sector 2. Tretinescu Lucia a obţinut astfel, dintr-un condei, o adevărată comoară în centrul Bucureştiului. Prin decizia lui Băsescu, jumătate din imobilul în care îşi avea sediul Policlinica cu plată numărul 1 avea să ajungă miza a numeroase procese. Toate acestea se întâmplau în 2003, când legea nu permitea restituirea în natură a imobilelor care erau de utilitate publică, iar policlinica se încadrează în această categorie.

PRIMARI BINEVOITORI
Conducerea policlinicii s-a luptat astfel ani la rând pentru jumătate din clădirea retrocedată. A pierdut în cele din urmă procesul. În acest moment, la 27 A, clădirea a fost demolată pe dinăuntru. Geamurile au fost scoase, scara interioară pusă la pământ, iar proprietatea s-a transferat dinspre moştenitoare înspre senatorul PD-L Mircea Andrei. "Nu vă pot spune prin ce am trecut de când s-a dărâmat partea asta de clădire. Nu am avut apă şi nu am avut căldură. Atâţia ani de procese şi pentru ce? În loc să construim spitale şi policlinici, le dărâmăm. Nu se poate aşa ceva. Ne-au lăsat la voia întâmplării", spune una dintre pacientele policlinicii.

Cum în 2008, tot un primar PD-L, de această dată Adriean Videanu, a avut grijă de cealaltă jumătate de clădire, în scurt timp e posibil ca angajaţii să fie nevoiţi să elibereze imobilul. În luna mai a anului 2008, Adriean Videanu semna dispoziţia de restituire în natură a imobilului de pe Batiştei 27, sora geamănă a primei restrocedări semnate de Băsescu. Videanu a fost obligat de o hotărâre judecătorească să facă acest lucru. Şi de această dată conducerea policlinicii a atacat în instanţă actul de proprietate. Pentru moment, procesul se află încă pe rol.

În urma acestui ultim decret semnat în 2008, Lahovari Constantin avea să devină noul proprietar. Lupta a meritat. A fost cruntă, dar interesele imobiliare au triumfat ca de fiecare dată în astfel de cazuri. Un imobil aflat în zonă protejată a ajuns o miză imobiliară. Jocul a fost dur, au apărut moştenitori falşi, protocoale semnate în grabă, numeroase piedici pentru juriştii policlinicii. În urma unor protocoale semnate şi a unor cumpărări de drepturi litigioase, se pare că şi jumătatea aceasta de imobil va fi preluată tot de senatorul PD-L Mircea Andrei.

DEMOLARE CU REPETIŢIE
În faţa Policlinicii, pe Strada Batiştei numărul 26, o altă casă veche dispărea în luna septembrie a anului 2008 sub lamele buldozerelor. A fost pusă la pământ, în ciuda zonei protejate în care se găseşte. De altfel, statutul de zonă protejată nu fereşte imobilele de eventualele distrugeri. Singura lor şansă este includerea pe lista monumentelor protejate. Acţiunea pare să se fi desfăşurat cât de discret posibil. La faţa locului nu a existat nici un moment vreun panou de identificare a acţiunii de demolare conform Legii 50/1991 şi a Ordinului MLPAT 63/N din 11 august 1998.

În cazul unor astfel de ilegalităţi, autorităţile ar fi trebuit să intervină în regim de urgenţă. Din fericire, proprietarii nu au fost deranjaţi de vreun control! În aceste condiţii, cu un precedent cât se poate de solid, chiar în faţa policlinicii, este posibil ca, în scurt timp, imobilul de pe Batiştei 27 şi 27 A să fie istorie. Oamenii din împrejurimi vorbesc despre faptul că şi la numărul 26, pe Strada Batiştei, tot senatorul PD-L este proprietar. În acest moment, acolo nu mai este decât un teren viran în locul casei vechi de altădată.

Statut aparte
Conform PUZ - Zone construite protejate, clădirea Policlinicii este situată în Zona protejată Batiştei. Potrivit acestei categorii, imobilele din zonă ar trebui să beneficieze de un grad de protecţie maxim. Contactat telefonic, senatorul PD-L Mircea Andrei (www.senat.ro/start.aspx) a confirmat că este proprietarul imobilului de pe Batiştei: "În primul rând ştiţi că eu sunt avocat, un articol care îmi strică imaginea va atrage consecinţe care nu îmi plac.

Clădirea este proprietatea mea, dar este distrusă de ani întregi. Are 100 de ani! Eu nu doresc să dărâm, aş vrea să renovez, dar asta ar însemna întreruperea activităţii policlinicii. În primul rând ar trebui să fie sinceri şi să nu mai stea ei ilegal în clădire, pentru că nu vor să încheie un contrac de închirere. Nici măcar nu plătesc impozit pentru ceea ce folosesc! ar trebiu să tacă din gură, stau ca ţiganii acolo fără să plătească, sunt exact ca şi ţiganii din centru".

http://www.jurnalul.ro/stire-special/un-senator-pd-l-darama-policlinica-batistei-531838.html