vineri, 17 decembrie 2010

LANSARE DE CARTE. "ÎNTÂLNIREA CU CEL CE M-A ÎMPUŞCAT"

CARTEA REVOLUŢIONARULUI FLORIAN CRISTACHE VA FI LANSATĂ OFICIAL CHIAR PE 21 DECEMBRIE, LA 21 DE ANI DE LA EVENIMENTELE ÎN CARE ACESTA A FOST RĂNIT!

Amintirile revoluţionarului Florian Cristache, împuşcat în seara de 21 Decembrie 1989, în timpul manifestaţiei anticomuniste de la Dalles-Intercontinental (Piaţa Universităţii), amintiri reunite în volumul "Întâlnirea cu cel ce m-a împuşcat", vor fi lansate oficial marţi, 21 Decembrie 2010, ora 18:00, la Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu - Piaţa Universităţii), sub egida Editurii Sânziana şi în prezenţa mai multor revoluţionari şi vechi luptători anticomunişti.

Vă aşteptăm în număr cât mai mare!

Florin Dobrescu

Asociaţia pentru Memorie Identitară "Carpaţii"

FOSTII DETINUTI POLITICI CONDAMNA ATENTATUL LA LIBERTATEA DE EXPRESIE COMIS DE CNA !

COMUNICAT DE PRESA

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti îşi exprimă deopotrivă indignarea şi îngrijorarea cu privire la sancţiunea acordată de CNA la adresa TVR1 şi a realizatoarei emisiunii “Profesioniştii”, d-na Eugenia Vodă, în legătură cu afirmaţiile d-lui Ion Cristoiu referitoare la Corneliu Zelea Codreanu.

Un astfel de act, pe care noi îl considerăm neprocedural şi abuziv, este cu neputinţă de imaginat la 21 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, când, cu preţul sângelui vărsat de tineretul său, poporul român şi-a câştigat Libertatea, concept care include şi libertatea de expresie. După cum, de neconceput considerăm că este îndrăzneala cu care, semnatarii scrisorii de protest, care se erijează în apărători ai intereselor etniei evreieşti din România, înţeleg să-şi manifeste public comportamentul abuziv, purtător al unor reminiscenţe de natură totalitară.

Aceşti domni trebuie să ştie că, prin sacrificiile făcute în închisorile şi lagărele comuniste, în rezistenţa armată anticomunistă, precum şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, neamul românesc şi-a câştigat Libertatea, iar principiile pluralismului, libertăţii de expresie şi statului de drept, sunt cuceriri la care nu are dreptul să atenteze nimeni, indiferent cine ar fi.

Noi, foştii luptători în Rezistenţa Naţională Anticomunistă, cei care am dus greul acestei lupte, plătind cu ani grei de detenţie politică, ne rezervăm dreptul moral de a condamna cu fermitate acest atentat la Libertatea câştigată de poporul român cu atât de multe sacrificii.

Dar cel mai îngrijorător ni se pare faptul că o instituţie precum CNA, în mod inadmisibil şi contrar deontologiei profesionale, înţelege să cedeze în la presiunile morale şi politice exercitate de semnatarii scrisorii de protest.

Pe această cale, noi, foştii deţinuţi politici, luptători în Rezistenţa Naţională Anticomunistă, condamnăm sancţiunea acordată postului TVR1 şi emisiunii realizate la standarde de excelenţă de profesionista Eugenia Vodă, şi cerem în mod imperativ acestei instituţii să revină asupra deciziei luate. CNA nu are voie să uite că este o instituţie a Statului de Drept şi că are datoria de a apăra deontologia profesională, neavînd voie să abdice de la această menire în urma lobby-ului desfăşurat de terţe persoane, indiferent cât de influente ar fi acestea pe plan intern sau internaţional.

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti

Preşedinte,

dr. Constantin Iulian

fost deţinut politic


Secretar,

Gheorghe Jijie

fost deţinut politic


joi, 16 decembrie 2010

OPRESCU DERAIAZĂ TOTAL! MONUMENTUL EROILOR ANTICOMUNISTI DIN 13-15 IUNIE 1990 DEMOLAT.

Profanare anticrestina in Piata Universitatii. Oprescu a taiat din temelii Crucea de marmura ridicata in memoria victimelor Mineriadei.

http://roncea.ro/2010/12/16/profanare-anticrestina-in-piata-universitatii-oprescu-a-taiat-din-temelii-crucea-de-marmura-ridicata-in-memoria-victimelor-mineriadei-fotovideo/


“Sorin Oprescu este primul medic din Romania care declara ca in iunie 1990 minerii ar fi fost cei molestati si batuti! Cine i-a batut pe minerii pe care pretinde domnul Oprescu ca i-a ingrijit? Bucurestenii, studentii, intelectualii barbosi?”, afirmau reprezentantii Asociatiei Victimelor Mineriadei, in iunie 2008, dupa o declaratia scandaloasa a actualului Primar General al Capitalei, Sorin Oprescu, pupil si mai mult decat atat al lui Ion Iliescu. Sa mai amintim ca si Petre Roman sustinea la Consiliul Europei ca sangele pe care unii colegi de-ai nostri il lasasera sa curga din capetele lor, in timp ce se zguduiau pentru ca picioarele le erau trase in jos de mineri pe scarile Arhitecturii, ar fi fost “vopsea rosie”? Spatiul verde din fata Teatrului National a fost, in diminetile zilelor negre din istoria Romaniei, 13 si 14 iunie 1990, la fel, imbibat de “vopsea rosie”. Peste care minerii “au plantat flori”, pentru ca de aceea venisera in Piata Universitatii, dupa cum sustinea Iliescu-KGB atunci, ca si azi.

Dupa ce am iesit din spitale si din unitatile militare in care fusesem detinuti ilegal in conditii inumane, la una dintre primele comemorari, pe gazonul din fata Teatrului National, pe locul batailor “in sange” (sau “cu vopsea rosie”), unde in timpul manifestatie anticomuniste statea Borna “Kilometrului Zero al democratiei – Zona libera de neocomunism”, a fost ridicata o cruce simpla, de lemn. Inca de pe vremea lui Iliescu. Nici macar tartorul “revolutiei” nu a indraznit sa se opuna! In urma cu doi ani, inainte de a se instala tovarasul felcer “independent” in fotoliul de Primar General, Asociatia Victimelor Mineriadelor a ridicat, cu toate aprobarile legale necesare, o cruce frumoasa de marmura alba, sfintita de un sobor de preoti ai Patriarhiei. Am participat si eu atunci, la instalarea ei, pe 13 iunie 2008, In Memoriam victimele regimului Iliescu-Roman. Ei bine, astazi, in apropierea comemorarii celorlalte victime ale noastre, cele din decembrie 1989, primarul a carei ticalosie nu este depasita decat de nesimtirea epocala a dispus sa fie daramata Crucea alba, exact ca pe vremea bolsevicilor comunisti. Procedand ca un hot, pe furis, in ceas de noapte, sfidand legea, simbolistica locului si a jertfei Mantuitorului si memoria celor care au murit acolo. Taierea din temelii a Crucii a fost realizata fara macar a fi incunostiintata Asociatia Victimelor Mineriadei, invocandu-se ulterior “ratiuni artistice”: pe platoul din fata Teatrului National urmeaza sa fie plasata o monstruozitate de motunachi hidosi din bronz – o alegorie la caruta cu “prostii de romani” – care ne-a costat, pana acum, 1,5 milioane de euro (ati citit bine!). Iar Crucea “deranja” arta preferatului lui Oprescu, sculptorul Bolborea, abonat la toate lucrarile Primariei mai ceva ca societatea de demolari Apolodor. Distrugatorul Bucurestilor isi merita cu prisosinta porecla: Oprescu, al doilea Ceausescu. Parca nu era de ajuns ca il servea cu declaratii mincinoase despre mineriada pe Iliescu, acum ii si desavarseste si implineste discursul de multumire adresat minerilor in iunie 1990. Ucideti, ca va protejeaza tata Ilici, profanti, ca e tatal hotilor din Primarie in spatele vostru, stergeti si batjocoriti identitatea acestui popor, radeti istoria din temelii si apoi rescrieti-o, dupa modelul Roller-Tismaneanu, chiar pe banii “prostilor de romani” din “caruta alegorica”…

Dar si cand le-o plesni aorta, asa, brusc, din prea mult amor de romani…

CURENTUL: Oprescu îl îmbogăţeşte pe sculptorul Bolborea cu un milion de euro din „motive artistice“

Scris de Gabriela Vlăsceanu

Statuile şi monumentele s-au „transformat“ peste noapte în prioritate pentru primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. Edilul-şef al Bucureştiului îşi permite să dea din banii bucureştenilor peste un milion de euro pentru „realizarea“ a două noi statui în Capitală. Interesant este că Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, instituţie subordonată Primăriei Capitalei, l-a desemnat „direct“ pe sculptorul Ioan Bolborea să se ocupe de statuile lui Lascăr Catargiu şi Alexandru Ioan Cuza. De fapt, Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic susţine că s-au desfăşurat două licitaţii prin negociere fără anunţ de participare. Negocierea a fost făcută doar cu un singur sculptor. De ce? Răspunsul din partea Primăriei Capitalei este simplu: „Lucrările pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive artistice“. Numai că cele două monumente nici măcar nu vor fi situate unul långă celălalt astfel încåt vreun critic de artă să poată reproşa vreodată primarului general Sorin Oprescu faptul că statuile nu se „completează“.
Sculptorul Ioan Bolborea va avea la dispoziţie cinci luni pentru realizarea monumentului lui Lascăr Catargiu. Artistul va primi 1,75 milioane lei, fără TVA, pentru „transpunerea în bronz, reasamblarea componentelor din bronz, recompunerea componentelor de piatră, precum şi pentru reamplasarea ansamblului monumental Lascăr Catargiu la intersecţia Bulevardului Lascăr Catargiu cu strada Povernei“. La licitaţia pentru realizarea statuii lui Al. I. Cuza a participat „din motive artistice“ tot un singur sculptor – Ioan Bolborea. Pentru monumentul dedicat lui Al. I.Cuza, ce trebuie realizat în trei luni, sculptorul cåştigător va primi alte trei milioane de lei, fără TVA. Bolborea va trebui să realizeze macheta scara 1/1 din material intermediar, transpunerea în material definitiv – bronz – a acestei statui şi amplasarea în zona Parcului Al.I.Cuza din sectorul 3.
Se pare că reprezentanţii Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, împreună cu primarul general al Capitalei, au o „afinitate“ pentru lucrările sculptorului Ioan Bolborea. Anul trecut, Bolborea s-a ales cu 550.000 lei fără TVA, pentru realizarea din material intermediar – ipsos – la scara 1 pe 1 a unui alt monument. Grupul statuar „Căruţa cu paiaţe“, ce trebuie amplasat în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti, a fost creat tot de sculptorul Ioan Bolborea. Valoarea lucrării se ridică la 1,5 milioane de euro, banii fiind suportaţi de Primăria Capitalei şi de Ministerul Culturii.

"OPRESCU PENTRU NOI ESTE CEAUSESCU 2!"

VINO LA PRIMARIE SĂ-L EVACUĂM PE OPRESCU !

Primaria orasului Bucuresti face urbanism cu buldozerul in zona Buzesti-Berzei, demoland ilegal cladiri apartinand ansamblurilor istorice! Mai mult decat atat, interventiile urbanistice ale primarului Oprescu continua traditia comunista si lucreaza efectiv pe planuri de urbanism din anii de comunism!

Persoanele care locuiesc in aceste cladiri au primit somatie sa-si evacueze locuintele in termen de 72 de ore, desi legea inter
...zice evacuarile in perioada 1 Decembrie-1 Aprilie.

Vineri 17 decembrie incepand cu ora 10:00, vino in fata sediului Primariei Generale, ca sa ii cerem infractorului Oprescu sa evacueze la randul lui Primaria si functia de care abuzeaza!

Vino sa-i sustii pe oamenii evacuati in prag de iarna si adu cu tine un mesaj in orice format pe care vrei sa-l adresezi autoritatilor locale! Detalii legate de operatiunile care au avut loc in ultimele zile in zona Buzesti-Berzei - de la Asociatia Salvati Bucurestiul :

'' 1. Un fapt de o gravitate fara precedent a avut loc in noaptea de vineri spre sambata. Dupa ce primarul Sorin Oprescu a emis o autorizatie de desfiintare pentru un imobil parte a unui ansamblu monument istoric, fapta penala, imobilul a fost demolat in cursul noptii cu protectia Politiei Locale Bucuresti, subordonata Primarului General.

In cursul zilei de joi 9 decembrie a inceput organizarea de santier pentru desfiintarea imobilului din str. Berzei 34 / str. Stirbei Voda nr. 89, parte a ansamblului monument istoric Stirbei Voda. Inca din dimineara zilei de vineri 10 decembrie muncitorii au inceput sa scoata lemnaria din cladire. In jurul amiezii, un camion apartinand firmei Euroconstruct a incarcat mai multe materiale.
La solicitarile presei, Ministerul Culturii a emis vineri in jurul orelor 16 un comunicat de presa (atasat), in care preciza ca nu a emis aviz pentru desfiintarea cladirii si prevenea Primaria Capitalei ca o eventuala demolare este ilegala. Mai multe institutii de presa au solicitat punctul de vedere al Primariei Capitalei, deci aceasta era informata. Lucrarile au incetat in cursul serii de vineri. In noaptea de vineri spre sambata, la orele 0:30, un excavator de mare putere a inceput demolarea cladirii. Sesizat prin 112, echipajul Sectiei 3 Politie a ajuns la 0:35 si a dispus oprirea temporara lucrarilor.
Membrii Asociatiei Salvati Bucurestiul au prezentat comunicatul Ministerului Culturii si texte de lege relevante. Neavand competenta tehnica pentru a verifica legalitatea autorizatiei, echipajul de Politie a dispus oprirea lucrarilor pentru tulburarea linistii publice si a solicitat constructorului sa se prezinte sambata dimineata la Sectia 3 Politie cu actele de desfiintare.

In jurul orei 1 a venit la santier un echipaj de 6 politisti comunitari din Politia Locala Bucuresti condusi de politistul comunitar Marcel Cricon. Acestia au dat dispozitie de continuare a lucrarilor de desfiintare si au pazit santierul pentru ca lucrarile de desfiintare sa se desfasoare netulburate!
Echipajul Sectiei 3 Politie s-a rezumat la a amenda firma Euroconstruct pentru tulburarea linistii publice.
Demolarile au fost finalizate sambata in jurul amiezii.
Distrugerea partiala sau totala a monumentelor istorice constituie infractiune, conform art. 54. alin. (1) din Legea monumentelor 422/2001.
Intrucat distrugerea imobilului din str. Berzei nr. 34 / str. Stirbei Voda nr. 89 s-a facut in baza unei autorizatii emisa fara avizul Ministerul Culturii, toate persoanele care au semnat autorizatia de desfiintare au comis o infractiune.
Un numar important de ONG-uri din Platforma pentru Bucuresti vor anunta in urmatoarele zile intr-o conferinta de presa depunerea unei plangeri penale impotriva Primarului General Sorin Oprescu, a Arhitectului-Sef Gheorghe Patrascu si a tuturor persoanelor din Primaria Capitalei care au semnat autorizatia de desfiintare.
Prezent telefonic in emisiunea „Ora de stiri” de pe TVR2, Ministrul Culturii Kelemen Hunor a anuntat ca si Ministerul Culturii va sesiza Parchetul pentru cercetarea penala a demolarii imobilului din str. Berzei 34 / str. Stirbei Voda 89.
Mentionam ca Primarul General a interzis Asociatiei Pro-Do-Mo si Observatorului Urban al Uniunii Arhitectilor fotografierea interiorului cladirii inainte de demolare. In cladire se gaseau doua sobe Meissen, un bust de marmura si ornamente extrem de valoroase. Niciunul dintre aceste elemente nu au fost recuperate, toate au fost distruse in cursul demolarii.
2. Un eveniment similar a avut loc duminica 12 decembrie. Primaria Capitalei a inceput demolarea Hotelului Marna. Demolarea a fost intrerupta temporar in jurul orelor 15 de Inspectoratul de Stat in Constructii. Hotelul Marna este inscris in Lista Monumentelor Istorice.
Ministrul culturii a emis un ordin de declasare pe 27 octombrie, publicat in Monitorul Oficial nr. 813 din 6 decembrie. Ordinul de declasare a fost contestat in acest interval de Asociatia Salvati Bucurestiul la Curtea de Apel Bucuresti, primul termen al procesului fiind 25 ianuarie. Conform Legii monumentelor 422/2001, imobilul isi pastreaza statutul de monument istoric pana la finalizarea procesului.
Mai mult de atat, chiar fara statutul de monument istoric, Hotel Marna face parte din zona construita protejata nr. 2 Calea Grivitei.
Pentru desfiintarea sa e obligatoriu avizul Ministerului Culturii. Prezent telefonic in emisiunea „Ora de stiri” de pe TVR2, Ministrul Culturii Kelemen Hunor a declarat ca Ministerul nu a emis un astfel de aviz, deci si demolarea Hotelului Marna este ilegala.
Luni 13 decembrie la ora 8:30, reprezentantii firmei Apolodor, firma care executa demolarea Hotelului Marna, si reprezentantii Asociatiei Salvati Bucurestiul, care contesta legalitatea demolarii, au fost invitati la Inspectoratul de Stat in Constructii Bucuresti cu actele relevante, pentru studierea legalitatii demolarii.

Contact: Nicusor Dan, Asociatia Salvati Bucurestiul, 0732.290.539.


luni, 13 decembrie 2010

LEGIONARII PARAŞUTAŢI DE AVIOANELE MILITARE AMERICANE COMEMORAŢI LA ÎNCHISOAREA JILAVA

În memoria celor 13 luptători anticomunişti se va ridica un monument în Valea Piersicilor, la locul execuţiei lor

Sub primii fulgi de zăpadă ai acestei ierni, în prezenţa unui public numeros, alcătuit din foşti deţinuţi politici anticomunişti şi numeroşi tineri continuatori ai spiritului acestora, adunaţi în subterana sinistrului Fort 13 (fosta închisoare Jilava), au adus un omagiu celor 13 luptători anticomunişti paraşutaţi de avioanele militare americane şi executaţi de comunişti la 31 octombrie 1953. Este prima comemorare a acestor eroi desfăşurată chiar pe locul execuţiei lor. Organizatorii, Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti şi Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, precum şi reprezentanţii Asociaţiei pentru Memorie Identitară "Carpaţii", au declarat că acţiunea trebuia să se desfăşoare în afara incintei fortului, în locul numit Valea Piersicilor, unde a avut loc mai exact uciderea eroilor, dar lapoviţa şi ninsoarea făcuseră impracticabil accesul publicului şi oficialităţilor în acel loc.

Ceremonia a început printr-o slujbă tradiţională de pomenire a celor comemoraţi, oficiată de un sobor de preoţi şi călugări sosiţi de la mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamţ. Totul s-a petrecut într-unul din gangurile principale ale subteranei, decor înfiorător, care însă, în prezenţa lumânărilor aprinse şi a ecourilor slujbei religioase, a creat asistenţei o stare sufletească ieşită din comun.

Tot timpul ceremoniei, câţiva tineri naţionalişti, reprezentanţi ai Fundaţiei Ogoranu, au flancat adunarea, purtînd drapele tricolore în bernă.

A luat cuvântul dl Florin Dobrescu, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, care a reamintit celor prezenţi adevărul istoric al episodului comemorat, şi anume faptul că, între 1949 şi 1953, între Mişcarea legionară condusă de Horia Sima şi respectiv serviciile secrete militare americane şi franceze, s-a desfăşurat o colaborare, concretizată în instruirea unor voluntari legionari în baze militare americane din Franţa şi Germania de Vest, care ulterior au fost paraşutaţi în România ocupată de armatele sovietice, pentru a desfăşura activităţi cu caracter informativ şi de subminare a regimului comunist, în perspectiva declanşării unui război între blocul NATO şi URSS. Întregul proiect a fost avizat de preşedinţii american Harry S. Truman şi respectiv francez Vincent Auriol.

Majoritatea echipelor paraşutate au rezistat mai mult de doi ani, fiind în cele din urmă capturate de Securitate, în urma unor trădări.

Judecaţi şi condamnaţi la moarte într-un proces cu mare răsunet atât în presa comunistă, cât şi în mass-media occidentală, cei 13 paraşutaţi şi sprijinitori locali ai acestora, au foste executaţi la 31 octombrie 1953, în Valea Piersicilor, de lângă închisoarea Jilava.

Florin Dobrescu a ţinut să exprime recunoştinţa organizatorilor faţă de piloţii militari americani, care şi-au riscat viaţa în acele operaţiuni, precum şi faţă de conducerea de atunci a SUA şi Franţei, pentru sprijinul dat acestor luptători în lupta pentru eliberarea poporului român.

El a delâns faptul că adevărul despre cei 13 eroi paraşutişti şi sprijinitori ai lor este aproape necunoscut la 21 de ani de la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, precum şi faptul că aceştia nu au încă un monument unde să poată fi comemoraţi anual, în mod oficial.

Cu acest prilej, Dobrescu a anunţat demararea de către Fundaţia Ogoranu a proiectului realizării unui monument în Valea Piersicilor, la locul execuţiei celor 13.

El a ţinut să mulţumească Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din Ministerul Justiţiei pentru suportul acordat foştilor deţinuţi politici prin crearea posibilităţii de a comemora eroii anticomunişti în interiorul Fortului 13 Jilava, locul unde au suferit şi mulţi dintre ei au murit.

Prezentă la ceremonie, venită cu greu la Jilava, în ciuda vârstei de 82 de ani, doamna Ileana Samoilă, sora eroului Ion Samoilă, unul din legionarii paraşutaţi, a vorbit, impresionînd asistenţa până la lacrimi. D-sa a evocat modul în care fratele său a înţeles să renunţe la tihna vieţii din exil şi să plece la luptă, sacrificîndu-şi tinereţea şi viaţa. D-na Samoilă a evocat şi suferinţele sale, arestată şi anchetată deşi era însărcinată, fiind nevoită să nască în închisoare, precum şi calvarul întregii familii Samoilă – toţi fraţii săi, mama sa şi rudele apropiate executînd în total 65 de ani de detenţie, doi membri ai familiei murind – unul executat, iar altul, o verişoară, la închisoarea Gherla.

D-na Ileana Samoilă a deplâns faptul că, de 20 de ani, în ciuda regimului de libertate, reprezentanţii statelor occidentale, precum şi oficialităţile româneşti nu s-a interesat deloc de cei 13 eroi şi de sprijinitorii lor. De asemenea, d-sa a adeplâns faptul că, deşi a depus cereri de obţinere a titlului de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru fratele său, Ion Samoilă, precum şi pentru ea şi ceilalţi fraţi ai săi, toţi foşti deţinuţi politici, au fost respinse de autorităţi ca neîndeplinind condiţiile legale. Ileana Samoilă a declarat că nu doreşte compensaţii materiale pentru sacrificiile făcute, dar consideră ofensatoare nedreptatea de a nu i se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.

Dl Constantin Iulian, preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, a strigat apelul morţilor. Numele celor 13 eroi executaţi în urmă cu 57 de ani au fost strigate pe rând, asistenţa răspunzînd pentru fiecare prin: „Prezent!”

Întreaga ceremonie s-a încheiat prin intonarea imnului legionarilor căzuţi.


vineri, 10 decembrie 2010

ATENTAT LA MEMORIE! DEMOLAREA BUCUREŞTIULUI ISTORIC

ÎNTRE CANALII ŞI LICHELE...

DE LA CEAUŞESCU LA OPRESCU - CUM SE DISTRUGE MEMORIA IDENTITARĂ A UNUI ORAŞ...

de Doina Vella

vicepreşedinte Asociaţia PRO_DO_MO

10 decembrie 2010

12H30: am ajuns la intersectia Buzesti-Berzei. Nu stiu daca se mai poate salva ceva, mi-e teama ca nu, dar stiu ca trebuie macar sa lasam celor care vin dupa noi o marturie a ceea ce a fost aceasta cladire din Bucuresti – primul ei proprietar, caruia ii datoram aceasta bijuterie arhitectonica, istoria ei, imagini din exterior si interior, documente de arhiva. O poveste si citeva imagini pentru un secol de trairi zbuciumate.

Ma gindesc – daca tot se darima – care e problema sa ma lase si pe mine acolo pret de juma de ceas sa fac niste fotografii in interior? In definitiv, e ultima mea sansa sa las o marturie a ce a fost acolo. Ultima noastra sansa pentru o datorie de memorie. Si de onoare.

Hotarit lucru, sunt intotdeauna pe alta planeta si am rationamente de mutant. Ceea ce mi se parea relativ simplu si destul de evident nu se adevereste la fata locului. Intru pe o deschidere intre cearceafurile care blocheaza trotuarul. O mica adunare de mercenari in ale constructiilor ma priveste uluita: ce naiba caut acolo? Ma recomand si intreb cine sunt ei. Pai nu se vede? Nu se vede, ca nu aveti panou de santier. Se vede, zic ei, ca scrie pe utilaje. Silly me! Si daca erau inchiriate? Intreb de seful de santier. Exista. Este chemat. Dl. Placianu pare OK. Il intreb ca fac acolo: demoleaza? Imi explica ca dezafecteaza. Lingvistul din mine tresare: Adica? Adica scoatem tocaria. In ce scop? ....... Si ce faceti cu ea? O ducem. Unde o duceti? Intr-un depozit. Intr-un depozit unde? Intr-un depozit al societatii noastre. Seriooooos?

Dl. Placianu imi spune ca imi trebuie aprobarea primariei – in calitate de proprietar - si ca, daca o obtin, pot sa fac fotografii. Ok, zic eu. Ii comunic ca il sun pe arhitectul sef al Capitalei si asta si fac, de fata cu el. Dl. Patrascu imi promite un raspuns in maxim un sfert de ceas. Ii comunic dlui Placianu ca intr-un sfert de ora se va rezolva, iar el ma roaga sa astept in afara ariei santierului „pentru ca e periculos” sa stau acolo. Imi dau seama, mult mai tirziu, ca e periculos, intr-adevar, dar nu pentru mine. Pentru ei.

Inca n-am invatat ca – daca am ajuns la locul crimei – trebuie sa ramin naibii acolo batuta in cuie pina obtin probele pe care le caut. Cum am facut imprudenta sa ies de pe santier, totul se baricadeaza in urma mea. Se bate in cuie blestematul ala de cearceaf – doi muncitori se suie in graba in nacela ca sa ridice un cearceaf mult mai inalt. La ce-o folosi, nu stiu, ca doar nu ma ridic in zbor (desi... nu se stie niciodata! Mai bine sa fie precauti!) Urca in mod amenintator aproape deasupra capului meu, doar-doar m-oi da deoparte, ceea ce nu se intimpla. In mod evident nu vor sa fotografiez nici acoperisul. Un muncitor mai spatos blocheaza cu spinarea locul pe unde tocmai iesisem. Intre timp, dl. Patrascu m-a sunat: am permisiunea dlui Maximilian Constantinescu – seful dlui Stanislav (zbirul care sperie locuitorii din zona ca sa elibereze locurile cit mai rapid). Trebuie sa-l identific pe dl. Stanislav: se pare ca e aussweiss-ul meu. Nu mai am cu cine sa vorbesc, dl. Placiala e la telefon undeva, in maruntaiele cladirii. Va veni cind va termina. Eu stiu deja ca e o convorbire care nu se va termina niciodata. Dl. Stanislav nu e prin preajma. Nu are pe cine sa ameninte pe-aici. Probabil ca isi exercita fumurile de dragon ceva mai jos, spre Plevnei. Se racneste la mine de peste cearceaf ca trebuie sa am o aprobare SCRISA. Un sfert de ceas mai devreme era suficienta una verbala. S-a intimplat ceva, domnilor, si nu stiu eu?

Ce urmeaza e de-a dreptul hilar: eu tot strig ca vreau sa vorbesc cu dl. Placianu, ca am permisiunea sa intru sa fac fotografii. Trag de cearceaf in jos, imi rup unghiile si ma ranesc la buza cu o sirma care cade de sus. Hmmmm, periculos, intr-adevar, santierul asta. In spatele cearceafului, aceleasi mutre, mai congestionate ca adineaori. Fotografiez de zor, nu ca mi-ar folosi la ceva, dar cind nu te poti apara in fata unui buldozer, aparatul de fotografiat e ultima arma – probabil derizorie - care iti ramine. Apare Nicusor care cheama politia. M-am enervat. Il sun pe presedintele EUROCONSTRUCT – Catalin Popescu (am apucat sa iau numarul acestuia de la dl. Placianu cit mai eram inca „prieteni”). Nu raspunde. Insist. Imi raspunde, in fine: ii spun ce vreau, ii spun ca am primit incuviintarea de la .... Imi spune ca daca il suna pe el direct este OK. Il intreb in mod specific: care dintre cei trei? Dl. Patrascu? Dl. Maximilian Constantinescu ? Sau dl. Stanislav? Imi raspunde ca oricare dintre ei.

Il sun din nou pe dl. Patrascu. Dl. Patrascu il suna pe respectivul director general sau presedinte sau whatever. Eu il sun din nou pe Catalin Popescu. Si-aici, mare surpriza. De fapt, dl. Popescu trebuie sa fie sunat chiar de primarul Oprescu. De ce? Intreb eu. Mi-ati promis, doar! Pentru ca e periculos sa intrati, cladirea se poate prabusi in orice clipa. Aici .... aici intervine sublimul mioritic autohton. Adica... daca dl. Oprescu imi da aprobarea, cladirea o sa fie mai putin periculoasa?????? Dl. Popescu e si el un mercenar. Pentru bani, renunta si la logica si la bunul simt elementar, cel care ar face diferenta intre el, o fiinta umana in principiu, si un bizon. Dar, in fond, de ce sa jignim bizonul?

Dl. Patrascu se straduie. Imi spune ca exista un raspuns negativ de la primar – dar nu e de la Oprescu propriu-zis, ci de la cabinetul acestuia. Si ca l-a sunat pe soferul cu care umbla primarul prin tirg azi ca sa-l anunte ca... Bine-bine, imi convine si asta. Vorba prietenei mele Roxana, „beggars can’t choose”... and I’m the beggar, now... Intre timp, m-am defulat sunind la Adevarul si dind un interviu la TVR1. Dar tot n-am facut fotografii...

Astept in continuare ca soferul de azi al primarului Oprescu sa ii comunice acestuia ca exista o tembela care asteapta aprobarea lui ca sa faca fotografii intr-o cladire pe cale de a fi dezafectata spre a fi demolata. In graba, reflectez (din nou) la faptul ca patru ani de studii de lingvistica urmate de o viata de perfectionare in domeniu nu-mi folosesc la nimic. Nu stiu ce inseamna „dezafectare” si care ar fi diferenta intre „dezafectare” si „demolare”. Nu pot decit sa fac paralela intre purgatoriu si iad. Intre timp, in loc de mult asteptatul telefon apar doi mascati. Nicusor zice (si deslusesc o mica licarire de speranta in ochii lui): „Hai sa vedem!” Ne ducem sa vedem....

Uneori as vrea sa ma filmeze cineva. Sa vad ce fata fac in anumite situatii comico-grotesti. Ma simt extrem de onorata sa va anunt ca mascatii au venit la comanda primariei ca sa imi interzica accesul pe santier, pentru ca a vrea sa faci citeva fotografii unei cladiri istorice (chiar daca nu clasate!) in curs de demolare - pentru a lasa aceasta marturie neamului de azi si de miine - este o pornire condamnabila, care trebuie stavilita cu orice pret.

In cazul de fata, pretul este cel al ridicolului la care se supun autoritatile cu asemenea atitudini. Dl. Catalin Popescu - EUROCONSTRUCT- este un mercenar. Inclin sa cred ca este un mercenar suficient de bine platit ca sa-si permita sa nu aiba o constiinta. Ceilalti, dl. Placianu si amaritii de pe santier sunt niste trepadusi. In mod normal, vorbesc despre orice fiinta umana cu respect. Din principiu. Dar atitudinea oamenilor pe care i-am intilnit astazi acolo nu merita respect. Intre hlizeala imbecila si curvasaria oportuna... nu exista loc pentru valorile mele. Ei ma neaga pe mine cu tot ceea ce reprezint.

O ora din viata mea. Una din ultimele ore ale unei zone mitice ale orasului meu. Sa demolezi o cladire e echivalent cu a lua viata unui om. E ireversibil.

Ce urmeaza este mesajul meu personal catre primarul Oprescu:

Domnule primar general,

Vocea mea e doar o singura voce. Dar nu este o voce oarecare: este vocea unei persoane inteligente, sensibile, educate si integre. Pina la viitoarele alegeri – la care sperati sa fiti reales - va voi demonstra ca printre potentialii Dvs. alegatori exista sute de mii de persoane inteligente, sensibile, educate si integre care, stimate domnule Oprescu, va vor da in git (cu tot respectul cuvenit, desigur!). In orizontul 2012, sunteti un viitor fost primar. Un cadavru politic ambulant.