COMUNICAT
În numele Asociaţiei pentru Memorie Identitară „Carpaţii” dorim să ne exprimăm profunda revoltă ce ne-au provocat-o declaraţiile preşedintelui rus Dmitri Medvedev, făcute în cadrul recentului summit NATO-Rusia, declaraţii pe care le considerăm ca lipsite de cel mai elementar simţ politic, constituindu-se într-o adevărată blasfemie la adresa milioanelor de victime ale comunismului sovietic.
Este limpede pentru oricine că, în condiţiile în care Uniunea Sovietică, în acord cu Germania hitleristă, comisese un rapt teritorial împotriva României, ocupînd samavolnic estul Moldovei (Basarabia), orice român s-ar fi aflat în locul lui Ion Antonescu ar fi facut acelaşi gest: atacarea URSS pentru realipirea la teritoriul naţional a provinciei răpite.
Actul declanşării atacului împotriva Rusiei sovietice a fost deci unul legitim şi firesc, şi el va constitui întotdeauna pentru poporul român o faptă de mândrie identitară, alături de celelalte acte de vitejie din istoria naţională, indiferent de persoana celui care în acel moment a reprezentat conducerea statului român.
Ceea ce ne revoltă este cinismul cu care actuala conducere a Rusiei îşi asumă moştenirea ideologică a stalinismului, refuzînd să admită că riposta armată a României de acum 70 de ani a fost îndreptată împotriva Uniunii Sovietice, nu împotriva actualei Federaţii Ruse. În acest fel, preşedintele Rusiei, precum şi ceilalţi oficiali ruşi care au făcut declaraţii în acelaşi sens, demonstrează că actuala conducere de la Kremlin reprezintă o structură de extracţie sovietică, care nu va putea niciodată să se detaşeze de mentalitatea sistemului comunist, al cărei produs politic este.
Reprezentanţii ministerului rus de externe invocă ipocrit, în susţinerea acestei atitudini politice, memoria „milioanelor de victime ale fascismului”, dar nu suflă o vorbă despre zecile de milioane de victime exterminate, în Europa şi în lume, de regimul comunist, instaurat prin ocupaţie armată de Uniunea Sovietică. Dacă vom judeca lucrurile din această perspectivă, adevărul istoric este acela că intervenţia armată a Regatului României din iunie 1941 a avut caracterul limitării genocidului desfăşurat de soviete în Basarabia, Ucraina şi în celelalte ţări ocupate de comunişti. Campania din 1941 poate fi pusă, fără teama de a greşi, alături de campania militară iniţiată de România în 1919, prin care a fost zădărnicită bolşevizarea Ungariei şi transformarea ei în teatrul unui alt genocid comunist.
Prin aceasta dorim să reiterăm rolul de pivot de stabilitate jucat de statul român în secolul XX în partea central-sud-estică a Europei. Iar Rusia de astăzi va trebui să identifice în România tocmai acest factor de stabilitate, debarasîndu-se de clişeele propagandei sovietice.
Florin Dobrescu
Preşedintele Asociaţiei pentru Memorie Identitară „Carpaţii”
Tel. 0722749249, e-mail: asoc.carpatii@gmail.com
Obiceiurile legate de Sanziene se pierd in negura timpurilor. Sunt datini autohtone, al caror nume originar dac s-a pierdut. S-a pastrat cel roman Sanziana, de la Sancta Diana (care circula si azi in Ardeal) si cel slav Dragaica (care a venit mai tarziu si care circula in Muntenia si Oltenia).
Sanzienele ies la dans si cine le vede ramane mut
Sanzienele sau Dragaica, cum mai este denumita in popor, (sarbatorite pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul) este o sarbatoare in care se celebreaza dragostea si fertilitatea, se culeg plante de leac si pentru descantece.
In noaptea magica de Sanziene (23-24 iunie) se spune ca ielele ies la dans, in padure, iar cine le vede ramane mut sau innebuneste.
Cine vede ielele dansand in padure ramane mut
Ielele sunt niste fecioare cu mare putere de seductie si outeri magice. Se crede ca locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, pe maluri de ape sau la raspantii si apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase, dansand goale, cu parul despletit si clopotei la picioare. Se spune ca locul pe care au dansat fetele ramane ca ars de foc, si nimic nu mai creste pe acel loc.
Sanzienele sunt niste zane foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii, se prind in hora si dau puteri magice plantelor.
Sanzienele sunt plante cu puteri magice
Daca sunt sarbatorite cum se cuvine, ele fac culturile sa rodeasca, dau prunci sanatosi femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele si tamaduiesc bolnavii. In schimb, daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara si devin asemenea zanelor rele cunoscute in popor drept iele sau rusalii.
Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare.
Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna "florile de Sanziene" sau "iarba Sfantului Ion" in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sanzienele).
Aflarea ursitului
Sanzienele erau socotite uneori de tinerele fete si un mijloc de a-ti afla ursitul, cat si timpul cand se vor marita.
Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati.
Fetele isi pun flori de Sanziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca va fi purtata in par sau in san de fecioare sau tinere neveste, acestea vor deveni atragatoare si dragastoase. Inainte de rasaritul Soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta.
Traditia mai spune ca atunci cand doi tineri se iubesc si vor sa nu se mai desparta in veci, trebuie sa faca baie-n mare, in aceasta noapte, chiar si cateva clipe, si pot fi siguri ca dragostea lor ii va lega toata viata.
Data de desfasurare a Dragaicei (jocul este atestat in sudul si estul tarii unde Sanzienele se numesc Dragaice) este fixa, 24 iunie, in imediata apropiere a solstitiului de vara, cand, dupa credinta populara, soarele joaca de bucurie in momentul rasaritului.
De la preotesele romane ne-au ramas sarbatorile agrare, de solstitiu, si credintele legate de plantele numite sanziene, cu care isi impodobeau templele sau le foloseau in ritualurile pentru dragoste. Caci aduceau prosperitate in camp, in casa sau omului ce le purta; exact aceelasi credinte le-am preluat si noi. Biserica crestina le-a combatut, fiind pagane, dar apoi le-a acceptat (oamenii nu renuntau nici la sarbatoare, nici la magiile care o insoteau) si le-a mutat in ziua de 24, pentru a o asocia Sfantului Ioan Botezatorul.
Revista Sânziana... şi un proiect mai recent
In toamna anului 1940, un grup de tineri tipografi bucuresteni realizau, in cladirea tipografiei Capitala, de pe strada Sarindar, formatul tehnic al revistei literare "Sanziana". Infiintata in 1937 si condusa cu pasiune de profesorul si scriitorul Constantin Gane, autor, printre alte lucrari, si al monumentalei opere in 3 volume "Trecute vieti de doamne si domnite", "Sanziana" a reprezentat in epoca o publicatie culturala prestigioasa, care s-a bucurat de colaborarea permanenta a unor condeie marca din epoca, precum Mircea Eliade, Aron Cotrus, Radu Gyr, Mihail Polihroniade, Cezar Flamura (Vasile Blanaru), Valeriu Cardu s.a..
In cate o pauza de lucru, tinerii tipografi ascultau cate o cuvantare ad-hoc a profesorului Costica Gane, vorbe inaltatoare despre notiuni sfinte precum Dumnezeu, Tara, Neam, Mama, Familie.
Valtoarea vremurilor a trecut peste toti, cu restristile si nenorocirile acelui veac de foc si sange.
In ciuda varstei inaintate, consecvent convingerilor sale, profesorul Gane avea sa ia drumul muntilor cu arma in mana, alaturandu-se acelui fenomen al Demnitatii romanesti care a fost Rezistenta armata anticomunista. Astfel, prin 1946, il gasim la poalele Muntilor Fagarasului, in preajma Manastirii Sambata de Sus, intr-un grup de rezistenta, pentru ca mai tarziu sa cada in mainile Securitatii in cadrul luptelor de la manastirea Arnota. In inchisorile comuniste s-a remarcat printr-o tinuta morala exemplara.
Bunicul imi povestea toate acestea in taina infiorata a unei seri de Gerar, cand amintirile tainute pret de jumatate de secol fusesera scoase din lanturile tacerii, asa precum tara intreaga se trezea din lanturile robiei de o jumatate de secol. Asa am aflat si eu povestea “Sanzienei” de la cumpana veacului XX.
Bunicul meu, unul din acei tineri tipografi bucuresteni avea sa afle, dupa 1990, ca profesorul Constantin Gane se stinsese in 1962, in temnita Aiudului, in urma bolilor grave acumulate in urma conditiilor inumane de detentie.
De aici a incoltit, in alte nopti, tarzii, de Ciresar, ideea reinvierii acestui demers cultural:
Sanziana.
Editura Sanziana
http://sanziana2007.blogspot.com/
_____________________________________________________________________________________________
Revista Sânziana... şi un proiect mai recent
C O M U N I C A T DE P R E S Ă
Întreaga societate românească a fost indignată de recenta tentativă de cenzură aplicată de directoarea Universităţii Populare Dalles din Bucureşti, piesei de teatru “Blonda, chiorul şi piticul”. Rezolvarea incidentului într-o manieră de destindere, oferită chiar de instituţia prezidenţială, a creat falsa impresie că cenzura nu există în România şi că libertatea de expresie este deplină.
În numele Editurii Sânziana, pe care am înfiinţat-o şi o conduc, doresc să aduc la cunoştinţa opiniei publice şi mass-mediei româneşti că incidentul de la Sala Dalles nu este unul izolat. Cenzura sau – în unele cazuri – autocenzura se manifestă incisiv, iar îngrădirea libertăţii de expresie este o practică permanentă în instituţiile publice de cultură ale capitalei. Cel puţin aşa se întâmplă atunci când este vorba de accesul cărţilor publicate de editura Sânziana.
Considerăm necesar să facem cunoscută societăţii româneşti situaţia inacceptabilă într-un stat de drept, aceea prin care, din martie 2009 încoace, cărţilor editate de noi – lucrări cu caracter de restituire către publicul larg românesc a unor publicaţii interzise timp de 45 de ani de totalitarismul comunist – le este interzisă lansarea în cadrul sălilor de conferinţă bucureştene.
Cărţi precum “Menirea naţionalismului” publicată de Horia Sima în limba franceză, la Paris, în 1949, “Un an lângă Căpitan”, avîndu-l ca autor pe fostul deţinut politic Ilie Tudor – nimeni altul decât tatăl artistului Tudor Gheorghe, “Ion Gavrilă Ogoranu - o viaţă, un destin, o luptă…” şi altele, lucrări ce restabilesc adevărul istoric în legătură cu rezistenţa anticomunistă ori cu activitatea exilului românesc, nu au putut fi lansate ori prezentate în sălile instituţiilor publice bucureştene, sub pretextul invocat – întotdeauna verbal – de directorii acestor instituţii, acela că există dispoziţii ferme ale Primăriei Bucureşti ca acest gen de lucrări să fie boicotate. Mai mult, ni s-a făcut cunoscut – tot pe cale verbală şi niciodată în scris – că în cele câteva rânduri în care am reuşit, înainte de martie 2009, să lansăm astfel de cărţi, ar fi existat intervenţii din partea unor anumite instituţii nonguvernamentale cu preocupări în domeniul Holocaustului, ba chiar şi din partea ambasadorului unui anumit stat, faţă de Primăria Capitalei, în vederea obţinerii interdicţiei accesului acestui gen de cărţi în sălile publice subordinate autorităţii locale bucureştene. Şi aceasta în condiţiile în care, cărţile respective au fost editate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ele nepromovînd nici un fel de idei cu caracter antisemit, rasist ori xenofob, faţă de care Editura noastră s-a delimitat întotdeauna.
În aceste condiţii, după mai bine de doi ani de cenzură şi obstrucţionare a libertăţii de exprimare, Editura Sânziana anunţă hotătârea de a începe demersurile oficiale, conform Legii, în vederea încetării acestei stări de fapt care pune sub semnul întrebării caracterul democratic al sistemului actual, şi care se află în grav conflict cu principiile drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, anunţăm pe această cale, hotărârea noastră ca, în cazul continuării obstrucţiilor din partea instituţiilor subordonate Primăriei, să desfăşurăm lansările de carte ale Editurii Sânziana în stradă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Dacă instituţiile statului român înţeleg să-şi închidă uşile pentru cei care au luptat în Rezistenţa Naţională Anticomunistă, atunci Rezistenţa Naţională va coborî în stradă, pentru a continua să-şi facă datoria: aceea de a face cunoscut societăţii româneşti Adevărul. Singurul care o poate face liberă.
Florin Dobrescu
Directorul Editurii Sânziana,
Preşedinte al Asociaţiei pentru Memorie Identitară "Carpaţii"
Fiindca nu au fost ascultate in tara, mai multe ONG-uri bucurestene care se ocupa cu protectia patrimoniului au sesizat la Bruxelles distrugerile facute de Primaria Capitalei pentru construirea axei Buzesti Berzei. ONG-isti au prezentat europarlamentarilor romani imagini cu cladirile demolate de municipalitate si s-au plans de lipsa de transparenta a institutiei in acest caz. Europarlamentarul roman, Monica Macovei a declarat ca va sesiza organele de ancheta din tara pentru a verifica daca demolarile au fost facute legal. In plus, va prezenta colegilor europarlamentari care se ocupa de probleme de patrimoniu acest caz pentru a gasi o solutie, ca istoria sa nu se mai repete.Biroul de presa
C O M U N I C A T
Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii” a luat act cu indignare de iniţiativa legislativă a parlamentarului liberal Raymond Luca, privind excluderea de la drepturile prevăzute prin Legea 221 / 2009, a foştilor deţinuţi politici condamnaţi de regimul totalitar antonescian, precum şi de intenţia declarată a autorităţilor de resort de a adopta această măsură.
Punctul de vedere al Guvernului, favorabil revizuirii, precum şi discutarea acesteia, proiectată pentru marţi 22 martie 2011, în Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, denotă intenţia autorităţilor de a adopta această măsură legislativă.
Printre obiectele de activitate ale Asociaţiei „Carpaţii”, figurează şi „cinstirea şi promovarea memoriei unor personalităţi care au avut un aport deosebit în lupta de Rezistenţă împotriva regimului totalitar-comunist, luptînd şi sacrificîndu-se pentru Libertatea şi Demnitatea naţiunii române”. Credincioşi acestui obiectiv precum şi principiilor Statului de Drept, care exclud discriminarea pe motive politice sau ideologice, condamnăm cu fermitate iniţiativa legislativă a liberalului Raymond Luca, pe care ne rezervăm dreptul de a o considera iresponsabilă, discriminatorie şi menită să redeschidă vechi răni în societatea românească, periclitînd pacea socială.
Raymond Luca ignoră cu bună ştiinţă adevărul istoric conform căruia, peste 70% din foştii deţinuţi politici anticomunişti au fost legionari, precum şi faptul că majoritatea nucleelor de rezistenţă antocomunistă din munţii României, au fost organizate de legionari. După cum, tot legionari au fost luptătorii paraşutaţi de avioanele americane şi executaţi de comunişti în 1953.
Mult mai grav ni se pare punctul de vedere al Guvernului Nr. 1546/16.06.2011. Constatăm că, documentul semnat de premierul Emil Boc, reia practic teze ale propagandei oficiale a regimului comunist.
Astfel, primul ministru afirmă că „în perioada postbelică, majoritatea statelor europene, democratice sau nu, au luat măsuri împotriva membrilor şi susţinătorilor organizaţiilor de tip fascist şi a colaboratorilor egimul nazist (condmanări în justiţie, desalificare administrativă, lipsifrea temporasră de dfrepturi cetăţeneşti, exproprieri, amenzi etc.)”, „măsuri punitive (...) implementate ca urmare a mai multor decizii luate la nivel internaţional sau naţional”. Premierul concluzionează că „nu poate fi pusă pe acelaşi plan condamnarea celor care s-au împotrivit regimului comunist, în numele unui crez democratic, cu aceea a reprezenanţilor şi militanţilor unei mişcări totalitare, extremiste, care doreau înlocuirea unui totalitarism cu altă formă de totalitarism”. Trebuie să observăm că onor consilierii d-lui prim ministru stau prost în privinţa cunoştinţelor istorice, iar consultanţa Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc pare a nu fi de nici un folos ştiinţific.
Cu acest prilej, ne facem datoria de a-l informa pe primul ministru Emil Boc, asupra faptului că Tribunalul Internaţional de la Nurnberg nu a inculpat şi nu a condamnat nici un legionar, Mişcarea Legionară nefigurînd pe lista organizaţiilor fasciste interzise. În urma înaintării, în 1945-46, a unor memorii către autorităţile americane la Frankfurt am Main şi Glasenbach (Austria) legionarii au fost exoneraţi de orice acuzaţie de crimă împoriva umanităţii ori crimă de război.
Mai mult decât atât – şi documentele existente inclusiv la CNSAS susţin acest adevăr –serviciile secrete americane au stabilit colaborari cu legionarii încă din 1945, în scopul depistării elementelor comuniste infiltrate de sovietici cu scop subversiv în zona de ocupaţie americană.
După 1949, în cadrul unui proiect subordonat direct preşedinţilor Harry S. Truman şi Vincent Auriol, între serviciile secrete americane şi franceze şi respectiv Mişcarea Legionară, s-a desfăşurat o colaborare constînd în antrenarea şi paraşutarea pe teritoriul României ocupate de soviete a unor voluntari legionari cu scopul organizării de acţiuni informative şi operative, în perspectiva declanşării unui război între blocul NATO şi URSS. Toţi legionarii paraşutaţi au fost prinşi de Securitate şi executaţi.
De asemenea, documentele istorice şi mărturiile supravieţiuitorilor, atestă că imediat după invadarea ţării de către sovietici şi instaurarea regimului comunist, legionarii au constituit în toate regiunile Carpaţilor româneşti structuri de rezistenţă armată, cu scopul declarat de a sprijini, prin acţiuni de gherilă, o eventuală ofensiva aliată împotriva URSS.
Menţionăm că o mare parte a combatanţilor acestor grupuri de rezistenţă fuseseră închişi, ca legionari, între 1941 şi 1944, printre ei numărîndu-se: Ion Gavrilă Ogoranu (Munţii Făgăraşului), fraţii Paragină (Munţii Vrancei), Neculae Purcărea (Munţii Argeşului), grupul Unguraşu-Baciu (masivul Uturea-Bacău), grupul Păun-Şercăianu (munţii Buzăului) şi mulţi alţii.
Oare dl prim ministru ori dl Raymond Luca îşi pot închipui că aceşti legionari luptau alături de aliaţii occidentali avînd ca scop instaurarea „unei alte forme de totalitarism”? Ori că americanii au colaborat cu ei, paraşutîndu-i în România, pentru a înlocui comunismul cu fascismul?
Nu vrem să insistăm asupra absurdului acestor afirmaţii.
Iar cea mai bună garanţie că legionarii militau pentru acelaşi regim întemeiat pe principiile statului de drept, se află în lucrarea „Destinee du nationalisme”, publicată în 1951 la Paris, în care Horia Sima recunoaşte viabilitatea sistemului democratic de guvernare, punînd efectivele naţionaliste din exil în slujba salvgardării acestui sistem aflat sub ameninţarea expansiunii sovietice.
Etichetările pripite de genul „totalitarist” sau „fascist” sunt noţiuni a căror utilizare trebuie evitată, mai cu seamă în condiţiile în care ele erau folosite intens de propaganda comunistă la adresa adversarilor politici, inclusiv a legionarilor. Prin reluarea lor, oficialităţile statului român de astăzi îşi însuşesc, poate involuntar, punctele de vedere ale regimului ilegitim şi criminal condamnat de altfel de preşedintele Traian Băsescu.
În opinia noastră, derapajele antidemocratice şi cu caracter discriminatoriu, contrare principiilor fundamentale ale drepturilor omului, de genul iniţiativei legislative a domnului Raymond Luca, susţinută de Guvernul României, nu fac decât să confirme faptul că, România de astăzi continuă să fie condusă de oameni formaţi la şcoala defunctului regim comunist, incapabili să se debaraseze de şabloanele ideologiei al căror produs sunt, indiferent de apartenenţa politică din acest moment.
Considerăm că punerea în practică a acestei măsuri legislative nu face decât să redeştepte în societatea românească vechi tensiuni şi resentimente, readucînd în actualitate fantomele şi spaimele trecutului totalitar, şi îndepărtînd mult perspectiva realizării unei reale reconcilieri naţionale.
Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii” cere cu fermitate Parlamentului României să nu adopte această iniţiativă legislativă. Înainte de a vota, cerem tuturor parlamentarilor să îşi îndrepte gândul o clipă la cei ce, în urmă cu jumătate de secol, şi-au sacrificat tinereţea şi viaţa, pentru apărarea demnităţii şi libertăţii poporului român, pentru ca noi astăzi să putem trăi într-un regim parlamentar.
Adoptarea modificării legii 221/2009 ar însemna condamnarea încă o dată a acestor luptători pentru Libertatea şi Demnitatea poporului român.
În aceste condiţii, ne rezervăm dreptul de a acţiona în justiţie pe cei care, în accepţia noastră, aduc o ofensă memoriei acestor eroi, precum şi acela de a face cunoscut forurilor internaţionale acest incalificabil abuz împotriva drepturilor omului.
Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii”
Preşedinte
Florin Dobrescu
Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti a luat cunostinta de interventia deputatului liberal RAYMOND LUCA cu privire la dorinta domniei sale de a imparti, pe cei care au suferit detentie politica, in buni si rai, in unii care binemerita reparatii morale de la Statul Roman si in cei ce nu merita aceste reparatii morale.
Amintim domnului RAYMOND LUCA ca atat regimul Antonescu cat si cel comunist au dat sentinte politice nedrepte si abuzive. Spre exemplu, poetul Radu Gyr a fost condamnat in anul 1941 pentru “rebeliune” numai fiindca a tinut un discurs din balconul Teatrului National invitind la calm si impacare. Iata chiar cuvintele lui RADU GYR, consemnate in actele justitiei militare de atunci: “Nu trageti ! Unire ! Infratire !”
Pentru acest discurs, RADU GYR a fost condamnat pentru “rebeliune” la 12 ani inchisoare.
Domnule RAYMOND LUCA, astazi se stie exact cine a provocat dezordinele de atunci. S-a gasit protocolul incheiat intre Servicul Special (Secret) de Informatii (SSI) si conducerea Partidului Comunist din Romania, partid care si-a luat obligatia de a produce in acele zile dezordini, jafuri si tot felul de nelegiuiri pentru ca ele sa fie puse pe seama legionarilor, motivindu-l astfel pe Antonescu sa porneasca arestarile.
Lucrurile acestea se stiu nu numai la noi in tara, ci si in strainatate, fiindca documentele au ajuns in posesia serviciilor americane.
Dupa dl RAYMOND LUCA, RADU GYR si urmasii lui n-au drept la reparatii morale.
Ne doare ca din sanul partidelor istorice, cu ai caror membri am stat in inchisori, se ridica unul ca RAYMOND LUCA. Samanta discordiei pe care acest domn o arunca acum in randul fostilor detinuti politici nu prinde rod. Fostii detinuti politici raman uniti, solidari cu RADU GYR si cu toti cei ce au fost victime ale regimurilor totalitare din Romania.
FEDERATIA ROMANA A FOSTILOR DETINUTI POLITICI LUPTATORI ANTICOMUNISTI
Presedinte, Constantin Iulian
Secretar, Gheorghe Jijie
Bucuresti, 11 martie 2011
http://www.youtube.com/watch?v=1XZIAuAgIFIhttp://www.radurestivan.ro/2011/01/2
6/vreti-sa-faceti-un-lucru-mare/
Puteţi începe prin a dona sânge pentru Eva. Eu am donat la Centrul de transfuzie sanguină Bucureşti. Durează o ora şi un pic. (trebuie să precizaţi numele Eva Grigorescu şi spitalul Fundeni atunci când donaţi).
Şi mai puteţi dona bănuţi în conturile de pe site-ul dedicat Evei: mariaeva.ro.
Eva împlineşte mâine (27 ianuarie) 4 anişori. Şi tocmai a fost diagnosticată cu Leucemie Acută Limfoblastică tip L1.
Postări
Comentarii
