PRIETENII CASEI CANTACUZINO-GRANICERUL. "Ne vedem in Gutenberg 3!"

Sub chemarea generica "Ne vedem in Gutenberg 3!", Asociatia pentru Memorie Identitara "Carpatii" initiaza un proiect cultural de recuperare a memoriei legate de fosta resedinta a printului Zizi Cantacuzino-Granicerul, supusa chiar in aceste momente unui intens si rapid proces de distrugere, pe care noi il consideram ilegal. In fiecare minut se prabuseste, sub loviturile tarnacoapelor, cate o bucata de zid din ceea, ce pana deunazi, a reprezentat unul din obiectivele inedite, sub aspect istoric si memorial, din capitala Romaniei.

"Prietenii Casei Cantacuzino-Granicerul" se doreste un proiect cultural deschis tuturor celor ce iubesc Bucurestiul, cu trecutul sau istoric si memoria sa identitara, reflectata in din ce in ce mai putine vestigii reprezentative. Un proiect menit sa recupereze istoria acestui loc bucurestean, atat de barbar si - consideram noi - abuziv sters de pe fata pamantului. O initiativa deschisa celor ce doresc perpetuarea memoriei noastre, dincolo de rigiditatea cliseelor si tabu-urilor cu caracter ideologic, reminiscente bolnave ale unor ideologii totalitare.
Initiativa de fata a fost generata de concluziile la care am ajuns, dupa mai bine de 6 luni de lupta pentru salvarea acestui imobil valoros al Capitalei. Concluzii care, sintetic, ar putea fi enuntate astfel:
1. Intreaga procedura de clasare a casei Cantacuzino-Granicerul - de la Directia pentru Cultura si Patrimoniu Cultural National Bucuresti si pana la Ministerul Culturii - a fost grevata de practici neprocedurale, decizii ciudate, chiar contradictorii, sau tergiversari din motive literalmente stupide.
2. Institutiile abilitate prin Lege sa intervina in cazul unor abuzuri - ne referim in primul rand la Inspectoratul de Stat in Constructii dar si Politia - au actionat uneori inconsecvent, iar alteori ineficient, ceea ce a favorizat graba demolatorilor de a castiga timp in distrugerea a cat mai mult din trupul cladirii.
3. Insa ceea ce pare a fi mai grav in opinia noastra, este imixtiunea unor factori de natura politica atat in procedura de clasare a imobilului, cat si in modul de a rectiona al autoritatilor statului. Fapt deosebit de grav, ce se poate constitui intr-un precedent periculos, ce ar putea genera un adevarat "razboi civil" al demolarilor pe criterii politico-ideologice.
Avem deci suficiente elemente pentru a fi convinsi ca, dincolo de ratiunile strict economice ale unor dezvoltatori, a fost prezenta in tot acest interval de timp, intentia anumitor cercuri, ca resedinta printului Zizi Cantacuzino sa dispara, odata cu memoria fostului proprietar si cu semnificatiile istorice ale ansamblului respectiv. Faptul ca, prin vointa printului Cantacuzino, intre 1932 si 1938, in acea cladire a functionat sediul central al Miscarii Legionare, traiectoria unor personalitati precum Corneliu Zelea Codreanu, Ion Mota, Alecu Cantacuzino, Gheorghe Clime, Vasile Cristescu ori Radu Gyr fiind strans legata de acel imobil, se pare ca i-au determinat ireversibil soarta.
Mentalitati rigide, tributare unor clisee ideologice depasite intr-o societate desprinsa de 2 decenii de trecutul totalitar comunist, tareaza in continuare, la diferite niveluri, sistemul institutiilor oficiale, luind decizii si actionind conform deformatiilor gandirii lor osificate.

Consideram ca proiectul de fata este o necesitate. Atunci cand lacomia, mana-n mana cu coruptia si intoleranta ideologica, sterg de pe fata pamantului o cladire cu asemenea incarcatura istorica, societatea civila este datoare sa riposteze, prin mijloace specifice, cu aceeasi intensitate, macar la nivelul constiintei cetatenilor.
La distrugerea deliberata si rau-intentionata a casei Cantacuzino-Granicerul, noi ripostam printr-o suita de actiuni ce sunt menite sa restituie publicului atat memoria imobilului respectiv, cat si a generalului Zizi Cantacuzino, precum si evocarea unui episod supus inca disputelor si controverselor , dar imposibil de sters din istoria Romaniei.
Nu in ultimul rand, initiativa de fata doreste sa se constituie intr-o veritabila atitudine civica impotriva coruptiei, incompetentei si ilegalitatii ce macina sistemul institutiilor abilitate prin Lege cu identificarea, conservarea si protejarea patrimoniului cultural national. Genericul "ne vedem in Gutenberg 3!" vrea sa fie o chemare simbolica de intalnire a tuturor celor interesati de patrimoniul istoric construit, caci consideram ca Gutenberg 3 este cazul in care incompetenta, coruptia si ilegalitatea au actionat cel mai vizibil in distrugerea unui obiectiv istoric. Faptul ar putea constitui un inceput in identificarea si eliminarea din structurile oficiale a acelor zone de interese care actioneaza contrar protejarii patrimoniului. Iata o provocare adresata intregii societati civile !

In cadrul acestui proiect, Asociatia "Carpatii" se margineste deocamdata la urmatoarele actiuni:

1. Continuarea, inclusiv in Justitie, a demersurilor in vederea identificarii si pedepsirii, conform Legii, a celor vinovati de infractiuni sau de incalcarea procedurilor in timpul procesului de clasare si respectiv de demolare a casei Cantacuzino-Granicerul.

2. Initierea de masuri reparatorii fata de memoria generalului Zizi Cantacuzino-Granicerul, astfel:
- pentru inceput, demersuri pentru atribuirea numelui sau actualei strazi Gutenberg;
- amplasarea unei placi memoriale pe locul resedintei princiare;
- in plan mai indepartat, amplasarea unui bust al printului Zizi Cantacuzino in scuarul de la intersectia strazii Gutenberg cu str. Silfidelor.

3. Realizarea si editarea unei brosuri dedicate imobilului si personalitatii printului.

4. Organizarea unei expozitii cuprinzind resturi din ornamentele cladirii, lemnaria interioara, documente si fotografii referitoare atat la imobil, cat si la printul Zizi Cantacuzino.

5. Alte activitati culturale destinate perpetuarii memoriei locului respectiv.

Cei care doresc sa se implice activ, o pot face contactindu-ne. De asemenea, sunt bine primite orice propuneri de actiuni, desigur in limita posibilitatilor materiale ale Asociatiei.

Orice poate fi prieten al Casei Cantacuzino-Granicerul !

Asociatia pentru Memorie Identitara "Carpatii"
Presedinte
Florin Dobrescu

CONTINUĂ ÎN MOD ABUZIV DEMOLAREA CASEI CANTACUZINO-GRĂNICERUL DIN STR. GUTENBERG NR. 3

Asociaţia pentru Memorie Identitară "Carpaţii" anunţă că, în ciuda dispoziţiilor Inspectoratului de Stat în Construcţii Bucureşti din 18 iunie a.c., de sistare a lucrărilor de demolare la imobilul din str. Gutenberg nr. 3 (fosta reşedinţă a prinţului Zizi Cantacuzino-Grănicerul), echipe de muncitori identificaţi de noi ca aparţinînd firmei de demolări continuă să lucreze.
În ziua de 16 iulie a.c ., preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, dl Nicuşor Dan, a sesizat din nou organele Poliţiei cu privire la continuarea încălcării Legii în str. Gutenberg nr. 3. De asemenea, Asociaţia "Carpaţii", prin domnul Ciprian Neţoiu, a sesizat din nou Inspectoratul de Stat în Construcţii cu privire la abuzul continuu din mijlocul capitalei.

Reamintim mass-mediei şi publicului că, până în acest moment, ministrul culturii, singurul în măsură să dispună clasarea sau neclasarea unui imobil în lista monumentelor istorice, nu a emis nici un ordin în acest sens. De asemenea, reamintim că, în conformitate cu Legea 422/2001, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice are un caracter consultativ, dar şi în acest caz Asociaţia "Carpaţii" a formulat deja un memoriu către ministrul culturii, contestînd întreaga procedură de clasare - de la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bucureşti şi până la nivelul Ministerului - pe care o considerăm viciată de practici neprocedurale şi chiar de imixtiuni cu caracter politic. Asociaţia "Carpaţii" a solicitat, în consecinţă, retrimiterea cazului Gutenberg nr. 3 în analiza Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, şi respectiv asigurarea unei transparenţe în procesul decizional, inclusiv prin acceptarea reprezentanţilor societăţii civile la dezbateri.
Ţinem să menţionăm, de asemenea, că până la această dată, nu am primit nici un răspuns din partea Ministerului Culturii, deşi considerăm că obiectul memoriului nostru era unul deosebit de grav, date fiind auspiciile sub care s-a desfăşurat instrumentarea cazului acestui imobil cu o valoare memorială şi istorică deosebită.

Avînd în vedere toate cele de mai sus, dorim să adresăm un semnal de alarmă autorităţilor de resort, cu privire la faptul, pe care-l considerăm de o gravitate ieşită din comun, al încălcării repetate a Legii prin continuarea acestei demolări împotriva dispoziţiilor Inspectoratului de Stat în Construcţii, în plin centrul Bucureştiului, într-o zonă de maximă circulaţie, în imediata vecinătate a unor instituţii naţionale şi a unor obiective de mare interes turistic şi istoric ale Capitalei. Ne întrebăm, în mod legitim, în calitate de cetăţeni şi reprezentanţi ai societăţii civile, cum este posibil ca, în centrul unei capitale europene, să continue, de aproape o lună de zile, acte de abuz împotriva legii şi dispoziţiilor autorităţilor de stat, fără ca instituţiile abilitate de lege să poată stopa aceste incidente.

Dar mai ales, ne întrebăm, în condiţiile în care autoritatea Legii încetează să mai funcţioneze, în ce măsură se mai poate vorbi despre România ca Stat de Drept?

Asociaţia pentru Memorie Identitară "Carpaţii"
Preşedinte
Florin Dobrescu

CASA CANTACUZINO DIN STR. GUTENBERG 3 IN DEMOLARE !

COMUNICAT OFICIAL

In ziua de duminica 27 iunie 2010, au fost reluate lucrarile de demolare a casei printului Gheorghe Cantacuzino - Granicerul, din str. Gutenberg nr. 3.
In fata reprezentantilor Politiei si celor ai Asociatiei pentru Memorie Identitara Carpatii, demolatorii au prezentat, triumfatori, un document emis de Prefectul Capitalei, in care acesta adeverea ca lucrarile de demolare pot continua in mod legal. Documentul era emis in ziua de 24 iunie 2010.
Ieri, la ora 22,oo, fusese demolata intreaga mansarda.
Precizam ca, pana la aceasta ora, Ministerul Culturii nu ne-a transmis nici un raspuns la memoriile adresate cu privire la cazul Gutenberg 3, desi subliniasem urgenta cazului precum si gravele deficiente care societatea civila considera ca au grevat procedura de clasare a casei Cantacuzino-Granicerul.

In virtutea principiului transparentei, in care noi am crezut si credem, vom tine la curent publicul interesat de patrimoniul national si mass-media cu privire la orice noutate intervenita in cazul tragic al acestui imobil.
Aceasta, ca o replica la lipsa de transparenta cu care autoritatile oficiale, incepind cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National si terminind cu Inspectoratul de Stat in Constructii, inteleg sa trateze pe reprezentantii societatii civile.
In opinia noastra, aceste institutii sunt deficitare in ceea ce priveste transparenta in relatia cu reprezentantii ONG-urilor cu atributii in domeniul patrimoniului, din moment ce am constatat ca reprezentantii firmelor demolatoare sunt in posesia unor documente emise de aceste oficialitati, dar la care noi nu am avut acces, cel putin pana in prezent.
Anuntam pe aceasta cale ca marti, 29 iunie 2010, la ora 11,oo, Asociatia "Carpatii" organizeaza o pichetare in fata Ministerului Culturii, in semn de protest pentru modul in care s-a instrumentat cazul Gutenberg 3 de catre forurile competente ale acestei insntitutii.

Florin Dobrescu
presedintele Asociatiei pentru Memorie Identitara "Carpatii"

GUTENBERG 3 LA RADIO EUROPA FM - INTERVIU CU FLORIN DOBRESCU DESPRE CASA CANTACUZINO-

Luni 21 iunie 2010, presedintele Asociatiei pentru Memorie Identitara "Carpatii" a dat un interviu postului de radio Europa FM, cu privire la situatia casei Cantacuzino-Granicerul din str. Gutenberg nr. 3.

Puteti asculta interviul aici:
http://www.youtube.com/watch?v=90uDzHGFAeM

CASA GUTENBERG 3 ÎN SITUAŢIA DISTRUGERII DEFINITIVE - societatea civilă acuză imixtiuni de natură politică în cazul casei Cantacuzino

CASA GUTENBERG 3 ÎN SITUAŢIA DISTRUGERII DEFINITIVE -

societatea civilă acuză imixtiuni de natură politică în cazul casei Cantacuzino

COMUNICAT OFICIAL

Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii” anunţă că situaţia casei prinţului Zizi Cantacuzino-Grănicerul, din str. Gutenberg nr. 3, a ajuns într-un punct de risc maxim. Ne rezervăm dreptul de a considera că principalii vinovaţi pentru această situaţie sunt Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi respectiv instituţiile teritoriale ale acestuia. Adică, exact cei care au obligaţia legală de a proteja şi conserva patrimoniul cultural naţional.

Concret, în dimineaţa de vineri 18 iunie 2010, au reînceput lucrările de demolare la casa Cantacuzino, după ce, în urmă cu cîteva săptămâni, distrugerea abuzivă a faţadelor imobilului a generat un scandal mediatic, precum şi implicarea societăţii civile.

În urma contactării Prefectului Capitalei, d-l Mihai-Cristian Atănăsoaei, acesta ne-a comunicat că o adresă din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional îi comunica, contrar adresei din 28 mai, că imobilul respectiv nu are statut protejat prin legea monumentelor istorice, cerîndu-I să-şi retragă acţiunea de sistare a lucrărilor de demolare.

Constatăm, în această situaţie, că prin documentul Ministerului Culturii, pârghiile legale care protejau până acum casa Cantacuzino sunt anulate, aceasta fiind practic lăsată la dispoziţia dezvoltatorilor, chiar dacă, momentan, s-a dispus din nou sistarea lucrărilor.

Dar nu putem să nu constatăm comportamentul cel puţin ciudat, rămânînd să vedem dacă nu chiar nelegal, al forurilor abilitate din interiorul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

1. Ne referim pe de o parte la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti (DCPCNMB), în frunte cu directorul Nicolae Stan, care a refuzat declanşarea procedurii de clasare a imobilului, în condiţiile existenţei unei cereri legale, iniţiate încă din 19 ianuarie 2010 de Asociaţia Pro_Do_Mo, care avea calitatea legală să solicite demararea acestei proceduri.

Considerăm că fapta este cu atât mai gravă cu cât reputatul specialist Adrian Crăciunescu, realizase deja un studiu de specialitate, care, în conformitate cu normele în vigoare, aprecia că sunt întrunite condiţiile necesare clasării.

Or, în urma dezbaterii preliminare a studiului în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice (CZMI), directorul Nicolae Stan a considerat de cuviinţă să oprească dosarul, netrimiţîndu-l spre analiză Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (CNMI) din cadrul Ministerului Culturii, aşa cum de fapt prevede procedura legală.

Dosarul a ajuns în cele din urma la CNMI doar datorită contestaţiei Asociaţiei Pro_Do_Mo, dar şi aici a stagnat nejustificat de mult timp, din cauza incapacităţii de a distinge între un număr poştal şi respectiv unul cadastral (3 şi 3A), ce apăreau pe documentele ce însoţeau cererea iniţială a fostului proprietar, dar care fusese menţionat cu claritate în studiul arhitectului Adrian Crăciunescu.

În opinia noastră, antepronuţarea d-lui Nicolae Stan într-o chestiune în care nu avea competenţă, aceasta revenind în ultimă instanţă ministrului, precum şi blocarea circuitului dosarului către CNMI, consierînd referatul CZMI ca avînd calitatea de a invalida practic concluziile studiului realizat de specialist, reprezintă încălcări ale procedurii legale aşa cum este ea stipulată de Legea 422 / 2001, Ordinului Ministerului Culturii şi Cultelor (OMCC) 2048 / 2009 privind modificarea Normelor de Clasare a Monumentelor istorice, şi OMCC 2435 / 2006 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

Considerăm, de asemenea, că stagnarea dosarului în dezbaterea CNMI doar pentru motivul neputinţei de a distinge între două numere – 3 şi 3A – este derizoriu, şi solicităm Ministerului Culturii şi Cultelor să-şi precizeze punctul de vedere cu privire la acest amănunt, pentru că, dacă se dovedeşte adevărat, considerăm că acest fapt ar putea pune într-o foarte proastă lumină competenţa cadrelor instituţiei. Mai ales că, în mediile societăţii civile, se vorbeşte deja de acest motiv, ca putînd fi de fapt un… “pretext”.

De altfel, atenţionăm că aceste încălcări ale practicii administrative în cazul clădirii din str. Gutenberg nr. 3 constituie cauzele principale care au stat la baza recentei demisii a arhitectului Adrian Crăciunescu din Comisia Zonală a Monumentelor Istorice nr. 12 - Bucureşti-Ilfov-Giurgiu.

2. Însă deosebit de gravă ni se pare „imixtiunea unor interpretări de natură politică în evaluarea” imobilului din str. Gutenberg nr. 3, fapt reclamat şi de arhitectul Crăciunescu. Din textul demisiei acestuia, reiese că, în poziţia adoptată de DCPCNMB şi, implicit de directorul Nicolae Stan, au fost utilizate argumente legate de folosirea pentru o perioadă a imobilului ca sediu al Mişcării Legionare. Dl. Adrian Crăciunescu arată că vederile sale politice - care sunt contrare celor ale Mişcării Legionare - nu-l pot face, „dintr-o teamă de consecinţe diplomatice”, să închidă ochii şi să pretindă că „istoria n-a existat şi că o asemenea clădire, unică şi autentică, trebuie să rămână în afara listei monumentelor şi să fie demolată”.

Într-adevăr, întoarcerea la nişte practici specifice regimurilor totalitare, respectiv imixtiunea factorului politic în administrarea şi orcotirea patrimoniului cultural, reprezintă un pericol deosebit de grav pentru un sistem în care patrimoniul este şi aşa vulnerabil, şi mai ales poate constitui un precedent cu urmări incalculabile pentru viitorul practicii administrative în domeniu.

Credeam că, odată cu prăbuşirea regimului comunist, au luat sfârşit şi mentalităţile păguboase în care factorul ideologic sau politic precumpănea, şi care au adus atâtea prejudicii patrimoniului istoric construit înainte de 1989.

Considerăm că prezenţa în continuare în structurile oficiale a unor oameni impregnaţi de această mentalitate de tristă amintire, trebuie sanţionată şi înlăturată fără ezitare. Societăţii civile, dar mai ales Ministerului Culturii şi patrimoniului Naţional, le revine sarcina curăţirii sistemului de astfel de „specialişti” capabili să genereze cazuri de gravitatea celui de faţă.

Prezenţa unor imixtiuni de natură politică în cazul unei clădiri asupra căreia controversele cu privire la valoarea sa istorică şi memorială se păstrează iar dezbaterea specialiştilor este în plină desfăşurare, ne îndreptăţesc să ducem acest caz dincolo de limitele stricte ale forurilor abilitate de lege cu protejarea patromoniului cultural.

Pentru că, în opinia noastră, utilizarea în instituţiile oficiale a dublelor standarde şi judecăţilor de valoare determinate de raţiuni politice, sunt germenii aruncării societatea românească într-o zonă echilibru incontrolabilă, atenuînd sau chiar anulînd regulile şi principiile caracteristice Statului de Drept.

Ne rezervăm aşadar dreptul de a duce acest caz la forurile superioare Ministerului, respectiv Guevrnul României, Parlament şi Preşedinţie, dar mai ales în faţa acelor foruri de resort ale Uniunii Europene, care vor trebui să judece dacă în interiorul frontierelor UE pot exista încălcări ale legilor sau dacă aceste legi se pot aplica diferenţial, după raţionamente de natură politică.

De asemenea, luni 21 iunie, vom cere ministrului culturii, d-lui Kelemen Hunor, printr-un memoriu oficial, demiterea dlui Nicolae Stan din funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti, întrucât considerăm că, prin comportamentul d-sale arătat mai sus, a încălcat în mod grav atât deontologia profesională, cât mai ales legislaţia în vigoare cu privire la identificarea, conservarea şi protejarea patrimoniului cultural naţional.

Asociaţia „Carpaţii” propune societăţii civile ca imobilul din str. Gutenberg nr. 3 să devină, prin complexitatea cazului său, unul din simbolurile rănite ale acţiunii unitare de salvgardare a patrimoniului istoric construit. În acest sens, vom lansa proiectul „Prietenii Casei Cantacuzino – Ne vedem în Gutenberg 3!”, care va cuprinde acţiuni culturale menite să responsabilizeze şi să antreneze opinia publică în scopul apărării valorilor cultural-istorice care constituie identitatea noastră naţională.

Asociaţia pentru Memorie Identitară "Carpaţii"

preşedinte
Florin Dobrescu

GUTENBERG 3 - AL DOILEA ASALT. RESPINS, DAR...

Casa Generalului Zizi Cantacuzino-Granicerul, str. Gutenberg nr. 3, Bucureşti. Vineri, 18 iunie 2010, ora 8,oo.

Suntem anuntati ca a reinceput demolarea. In urma investigatiilor aflam ca, Ministerul Culturii a adresat Prefectului Capitalei un document in care, contrar documentului emis acum 3 saptamani de aceeasi institutie, se cere retragerea actiunii de sistare a demolarilor la imobilul respectiv. Prefectului i se iau astfel toate parghiile legale prin care putea ocroti imobilul. Inspectoratul de Stat in Constructii avizeaza reluarea lucrarilor, dar, la intervenţia reprezentantilor societatii civile, dispune a doua zi din nou sistarea lucrarilor. Pe timpul actiunii juridice demarate de prefect cu 3 saptamani in urmă, si care este pe rol, autorizatia de desfiintare este suspendata. Suntem informati ca demolatorii continua sa lucreze si dupa interventia ISC pentru sistarea demolarii. In aceste conditii, Asociatia pentru Memorie Identitara "Carpatii" sesizeaza organele de Politie, care ii opresc pe demolatori din lucru. Casa a suferit insa noi distrugeri. Asociatia "Carpaţii" va demara un proiect în jurul acestui imobil.

Florin Dobrescu,
Asociatia pentru Memorie Identitara "Carpatii"

Vezi aici imagini cu evenimentele

http://www.youtube.com/watch?v=eDrygog9o1A

FOŞTII DEŢINUŢI POLITICI S-AU ÎNTORS LA ÎNCHISOAREA JILAVA !

Joi, 10 iunie 2010.

Fortul 13 Jilava

„Ne vom întoarce într-o zi...”

Nu ştiu dacă acesta va fi fost sensul celebrelor versuri scrise în temniţa comunistă de poetul Radu Gyr.

Cert este însă că, după aproape cinci decenii, joi 10 iunie 2010, foştii deţinuţi politici anticomunişti s-au întors pentru câteva ore în Fortul 13 – Jilava. Ca oameni liberi, alături de o mulţime de tineri, de reprezentanţi ai autorităţilor oficiale şi mai ales ai mass-mediei. Au venit într-un număr mic. Simbolic. Zece oameni care au pătimit în iadul de la Jilava, şi în iadul lagărelor şi temniţelor comuniste, pentru vina de a se fi opus, într-un fel sau altul, regimului ilegitim şi criminal instaurat în România la 6 martie 1945. pentru vina de a fi luptat pentru Libertatea şi Demnitatea poporului român.

Cei zece au reprezentat aici pe toţi deţinuţii politici, atât pe camarazii lor imobilizaţi de bătrâneţe şi boală, cât mai ales pe toţi cei plecaţi între timp la Domnul. Pentru că, în anul 2010, marea majoritate a foştilor deţinuţi politic nu mai sunt printre noi.

Dar, prin aceştia zece, toţi cei torturaţi şi ucişi între zidurile Gulagului românesc, s-au întors în această zi aici.

Un proiect ambiţios şi mai ales necesar

Prin grija Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în mod special a d-nei Dana Cenuşă, precum şi cu sprijinul Misiunii Ortodoxe „Saint Xeni” din Grecia, la iniţiativa Federaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti şi Asociaţiei pentru Memorie Identitară „Carpaţii”, s-a organizat în incinta Fortului 13 Jilava o expoziţie care a pus în valoare atmosfera spaţiului concentraţionar comunist, mai ales că Jilava a fost cunoscut ca penitenciarul cu condiţiile cele mai propice exterminării biologice.

Construit în 1884, după planurile generalului belgian Henri Brialmont, ca fort militar în cadrul centurii de apărare a capitalei, ansamblul a fost folosit începînd din 1907 ca penitenciar. Începînd cu anul 1948 şi până în 1964, a fost utilizat de aparatul represiv comunist ca închisoare de tranzit şi triere pentru adversarii regimului. Practic, orice deţinut politic, după proces, trecea obligatoriu prin Jilava, şi de aici era trimis la închisoarea de pedeapsă. Tot prin Jilava trecea şi atunci când era transferat de la o închisoare la alta. Astfel, se poate spune că aproape toţi deţinuţii politici din perioada 1948-1964 au trecut cel puţin o dată prin acest penitenciar. Însă numărul exact al celor care au suferit aici rămâne încă o necunoscută pentru specialişti.

La începutul acestui an, cele două organizaţii ale foştilor deţinuţi politici au demarat un proiect de amenajare şi valorificare în scop memorial şi muzeal a Fortului 13 Jilava. Argumentele principale ale demersului ar fi: situarea în imediata proximitate a Bucureştilor, reprezentativitatea prin condiţiile de exterminare unice în reţeaua fostelor puşcării comuniste, numărul mare al personalităţilor care au trecut pe aici, precum şi faptul că ansamblul s-a păstrat până azi aproape fără modificări, fiind părăsit din 1973.

Impedimentele majore ar fi starea avansată de degradare a interioarelor, deşi structura este încă foarte bună, precum şi frecventele inundaţii cauzate de pânza freatică (toate spaţiile de detenţie sunt subterane).

Prin Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii”, iniţiatorii au făcut deja demersuri la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Ilfov, în vederea obţinerii clasării ansamblului ca monument istoric.

Se doreşte amenajarea spaţiilor în scopul evidenţierii condiţiilor exterminatoare de detenţie, punerea în valoare memorială a unor celule în care au suferit ori au murit personalităţi ale culturii, ştiinţei, vieţii politice sau bisericeşti, precum şi a unor spaţii de referinţă cum ar fi „reduitul”, cu celebra „turelă”, „casimca” – spaţiu diabolic destinat exterminării fruntaşilor Rezistenţei Naţionale Anticomuniste, spaţiul pentru plimbare ori Valea Piersicilor – locul de execuţie a condamnaţilor la moarte. În fine, în eafara incintei fortului, se pune problema realizării unui spaţiu modern, adecvat studiului, documentării şi activităţilor cu caracter cultural.

Or, manifestarea oficială din 10 iunie, s-a dorit a marca startul acestui proiect pe cât de ambiţios, pe atât de necesar.

„Prezent !”

Dl Gheorghe Jijie, secretarul Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, a împlinit 91 de ani chiar pe 10 iunie 2010. D-sa a înţeles să-şi serbeze ziua, discret – aşa cum îl cunosc toţi colaboratorii săi, printre participaţii la această manifestare de referinţă.

În ciuda vârstei şi a celor 15 ani de puşcărie executaţi după 1948, dl Jijie este o prezenţă pe cât de agreabilă, pe atât de energică. Zilnic poate fi găsit la lucru, în biroul său din sediul Federaţiei, unde depune voluntar o riguroasă activitate. El nu va putea uita niciodată pierderea fratelui său, Nelu Jijie, liderul unui grup de rezistenţă anticomunistă, ucis în închisoare de Securitate.

Dintre foştii deţinuţi politici au mai fost prezenţi la manifestare şi Constantin Iulian, preşedintele FRFDPLA, scriitorul Marcel Petrişor, autorul celebrei cărţi „Fortul nr. 13”, Gheorghe Grecu, Demostene Andronescu, autorul lucrării „Reeducarea de la Aiud”, Aurel Vlad, Ion Baurceanu şi alţii.

„Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”

Acesta este mesajul care-ţi vine în gând deîndată ce cobori în interiorul fostei închisori. Situată literalmente sub pământ, temniţa Jilavei deschide vizitatorului o impresie cutremurătoare. Sunt privelişti care te fac să te întrebi: “oare cu adevărat aici au trăit oameni?”

Zidurile din care igrasia şi mucegaiul emană boală, umezeala care se scurge din toţi pereţii, întunericul şi aerul închis, sunt primele senzaţii care te fac să te gândeşti că te afli într-un spaţiu potrivnic vieţuirii.

Foştii deţinuţi adaugă amănuntul că, spre deosebire de acum, pe vremea aceea ferestrele cu gratii erau acoperite cu obloane de lemn.

Priciurile suprapuse au dispărut de mult, iar tinetele – nişte butoaie folosite pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice – au fost înlocuite înainte de 1973 cu closete în interiorul unora din celule. Nimeni însă nu-i poate face pe supravieţuitori să uite că, în anii terorii roşii, în fiecare celulă erau înghesuiţi 100-120 de oameni, pe cele 3 nivele de priciuri, sub priciuri, ori pe podeaua celulei. „Şerpăria”...

Izolatorul, spaţiul destinat executării pedepselor pentru cei care nu respectau disiplina penitenciară, un culoar îngust, cu celule strâmte de o parte şi de alta. Moarte este impregnată parcă şi acum în zidurile coşcovite şi ude.

O scară largă şi udă la rândul ei urcă spre alte hrube şi culoare ale travaliului. Întunecoase, bolţile pe care apa a creat adevărate forme concreţionare deschid perspective lugubre spre „turela”. Astăzi, turnul de supraveghere al reduitului este dezafectat, în locul său căscîndu-se spre cerul senin o boltă soartă, asemenea unei guri de salvare din mizeria subterană a Jilavei spre Absolut.

Câţi vor fi privit cu jind cerul spre care năzuiau din întunericul jilav al cavernei? Şi câţi vor fi îmbrăţişat acest cer liber, atunci când sufletul se va fi eliberat din strânsura meschină a trupului, rămas zălog temnicerilor spre a fi aruncat în gropile comune din preajma Fortului?

Valea Piersicilor – punctul terminus al condamnaţilor la moarte

„La capătul acestui culoar, era o celulă unde condamnaţii la moarte erau executaţi cu un glonţ în ceafă...”, îşi aminteşte unul din foştii deţinuţi politici. Asta se întâmpla însă mai târziu, căci până prin 1950 şi ceva, condamnaţii la pedeapsa capitală erau executaţi în Valea Piersicilor.

Sub un soare torid, mergem, împreună cu câţiva deţinuţi politici, să vedem şi acest loc. Ocolim coasta Fortului prin partea dreaptă şi, la in moment dat, spre stânga, din drumul prăfuit – drumul calvarului atâtor luptători anticomunişti – se repede spre sânga o genune adâncă. Un abis năpădit de zarzări şi salcâmi, ce se termină abrupt lângă zidul fortăreţei.

Veteranii de război au aşezat aici, după 1990, o cruce masivă de piatră, pe locul unde, în 1946, au fost executaţi mareşalul Antonescu şi colaboratorii săi. Gheorghe Grecu, la 96 de ani, îşi aminteşte că a participat la deshumarea, în 1940, a osemintelor lui Corneliu Zelea Codreanu şi a altor 13 căpetenii legionare, care fuseseră îngropaţi într-o goapă comună după asasinarea lor, în 1938. Se deapănă alte şi alte amintiri. Ne gândim la partizanii anticomunişti, executaţi şi ei tot aici.

Decorul halucinant, aureolat de soarele dogoritor de vară, este accentuat de vaierele stranii ale cârdurilor de ciori ce nu-i găsesc liniştea prin crengile copacilor de peste viroagă. Glasul lor de cobe, îşi sporeşte sentimentul că prin preajmă bântuie încă sufletele neodihnite ale sutelor de oameni ucişi de comunişti. Doar câte-o pală de vânt molcom atinge uşor vârful ierbii înalte, ca o mângâiere a cerului. Mi-au venit în minte versurile lui Nichifor Crainic: „Unde sunt cei care nu mai sunt?...”

Am plecat de la Jilava cu o stare sufletească aparte. Mult timp m-au urmărit imaginile terifiante ale subteranelor Fortului... Amintirile depănate de supravieţuitori, care parcă veneau din altă lume numai pentru a depune mărturie... Zgomotul straniu al uşilor grele de fier... Vaierul vîntului din Valea Piersicilor...

Şi pe drumul de întoarcere, îmi răsunau în minte versurile deţinutului anonim: „Mare fie-Ţi, Doamne, slava / C-a trimis, cu sfânt temei, / Rândunele la Jilava / Şi la Gherla porumbei...”