COMUNICAT
În numele Asociaţiei pentru Memorie Identitară „Carpaţii” dorim să ne exprimăm profunda revoltă ce ne-au provocat-o declaraţiile preşedintelui rus Dmitri Medvedev, făcute în cadrul recentului summit NATO-Rusia, declaraţii pe care le considerăm ca lipsite de cel mai elementar simţ politic, constituindu-se într-o adevărată blasfemie la adresa milioanelor de victime ale comunismului sovietic.
Este limpede pentru oricine că, în condiţiile în care Uniunea Sovietică, în acord cu Germania hitleristă, comisese un rapt teritorial împotriva României, ocupînd samavolnic estul Moldovei (Basarabia), orice român s-ar fi aflat în locul lui Ion Antonescu ar fi facut acelaşi gest: atacarea URSS pentru realipirea la teritoriul naţional a provinciei răpite.
Actul declanşării atacului împotriva Rusiei sovietice a fost deci unul legitim şi firesc, şi el va constitui întotdeauna pentru poporul român o faptă de mândrie identitară, alături de celelalte acte de vitejie din istoria naţională, indiferent de persoana celui care în acel moment a reprezentat conducerea statului român.
Ceea ce ne revoltă este cinismul cu care actuala conducere a Rusiei îşi asumă moştenirea ideologică a stalinismului, refuzînd să admită că riposta armată a României de acum 70 de ani a fost îndreptată împotriva Uniunii Sovietice, nu împotriva actualei Federaţii Ruse. În acest fel, preşedintele Rusiei, precum şi ceilalţi oficiali ruşi care au făcut declaraţii în acelaşi sens, demonstrează că actuala conducere de la Kremlin reprezintă o structură de extracţie sovietică, care nu va putea niciodată să se detaşeze de mentalitatea sistemului comunist, al cărei produs politic este.
Reprezentanţii ministerului rus de externe invocă ipocrit, în susţinerea acestei atitudini politice, memoria „milioanelor de victime ale fascismului”, dar nu suflă o vorbă despre zecile de milioane de victime exterminate, în Europa şi în lume, de regimul comunist, instaurat prin ocupaţie armată de Uniunea Sovietică. Dacă vom judeca lucrurile din această perspectivă, adevărul istoric este acela că intervenţia armată a Regatului României din iunie 1941 a avut caracterul limitării genocidului desfăşurat de soviete în Basarabia, Ucraina şi în celelalte ţări ocupate de comunişti. Campania din 1941 poate fi pusă, fără teama de a greşi, alături de campania militară iniţiată de România în 1919, prin care a fost zădărnicită bolşevizarea Ungariei şi transformarea ei în teatrul unui alt genocid comunist.
Prin aceasta dorim să reiterăm rolul de pivot de stabilitate jucat de statul român în secolul XX în partea central-sud-estică a Europei. Iar Rusia de astăzi va trebui să identifice în România tocmai acest factor de stabilitate, debarasîndu-se de clişeele propagandei sovietice.
Florin Dobrescu
Preşedintele Asociaţiei pentru Memorie Identitară „Carpaţii”
Tel. 0722749249, e-mail: asoc.carpatii@gmail.com
Obiceiurile legate de Sanziene se pierd in negura timpurilor. Sunt datini autohtone, al caror nume originar dac s-a pierdut. S-a pastrat cel roman Sanziana, de la Sancta Diana (care circula si azi in Ardeal) si cel slav Dragaica (care a venit mai tarziu si care circula in Muntenia si Oltenia).
Sanzienele ies la dans si cine le vede ramane mut
Sanzienele sau Dragaica, cum mai este denumita in popor, (sarbatorite pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul) este o sarbatoare in care se celebreaza dragostea si fertilitatea, se culeg plante de leac si pentru descantece.
In noaptea magica de Sanziene (23-24 iunie) se spune ca ielele ies la dans, in padure, iar cine le vede ramane mut sau innebuneste.
Cine vede ielele dansand in padure ramane mut
Ielele sunt niste fecioare cu mare putere de seductie si outeri magice. Se crede ca locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, pe maluri de ape sau la raspantii si apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase, dansand goale, cu parul despletit si clopotei la picioare. Se spune ca locul pe care au dansat fetele ramane ca ars de foc, si nimic nu mai creste pe acel loc.
Sanzienele sunt niste zane foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii, se prind in hora si dau puteri magice plantelor.
Sanzienele sunt plante cu puteri magice
Daca sunt sarbatorite cum se cuvine, ele fac culturile sa rodeasca, dau prunci sanatosi femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele si tamaduiesc bolnavii. In schimb, daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara si devin asemenea zanelor rele cunoscute in popor drept iele sau rusalii.
Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare.
Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna "florile de Sanziene" sau "iarba Sfantului Ion" in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sanzienele).
Aflarea ursitului
Sanzienele erau socotite uneori de tinerele fete si un mijloc de a-ti afla ursitul, cat si timpul cand se vor marita.
Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati.
Fetele isi pun flori de Sanziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca va fi purtata in par sau in san de fecioare sau tinere neveste, acestea vor deveni atragatoare si dragastoase. Inainte de rasaritul Soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta.
Traditia mai spune ca atunci cand doi tineri se iubesc si vor sa nu se mai desparta in veci, trebuie sa faca baie-n mare, in aceasta noapte, chiar si cateva clipe, si pot fi siguri ca dragostea lor ii va lega toata viata.
Data de desfasurare a Dragaicei (jocul este atestat in sudul si estul tarii unde Sanzienele se numesc Dragaice) este fixa, 24 iunie, in imediata apropiere a solstitiului de vara, cand, dupa credinta populara, soarele joaca de bucurie in momentul rasaritului.
De la preotesele romane ne-au ramas sarbatorile agrare, de solstitiu, si credintele legate de plantele numite sanziene, cu care isi impodobeau templele sau le foloseau in ritualurile pentru dragoste. Caci aduceau prosperitate in camp, in casa sau omului ce le purta; exact aceelasi credinte le-am preluat si noi. Biserica crestina le-a combatut, fiind pagane, dar apoi le-a acceptat (oamenii nu renuntau nici la sarbatoare, nici la magiile care o insoteau) si le-a mutat in ziua de 24, pentru a o asocia Sfantului Ioan Botezatorul.
Revista Sânziana... şi un proiect mai recent
In toamna anului 1940, un grup de tineri tipografi bucuresteni realizau, in cladirea tipografiei Capitala, de pe strada Sarindar, formatul tehnic al revistei literare "Sanziana". Infiintata in 1937 si condusa cu pasiune de profesorul si scriitorul Constantin Gane, autor, printre alte lucrari, si al monumentalei opere in 3 volume "Trecute vieti de doamne si domnite", "Sanziana" a reprezentat in epoca o publicatie culturala prestigioasa, care s-a bucurat de colaborarea permanenta a unor condeie marca din epoca, precum Mircea Eliade, Aron Cotrus, Radu Gyr, Mihail Polihroniade, Cezar Flamura (Vasile Blanaru), Valeriu Cardu s.a..
In cate o pauza de lucru, tinerii tipografi ascultau cate o cuvantare ad-hoc a profesorului Costica Gane, vorbe inaltatoare despre notiuni sfinte precum Dumnezeu, Tara, Neam, Mama, Familie.
Valtoarea vremurilor a trecut peste toti, cu restristile si nenorocirile acelui veac de foc si sange.
In ciuda varstei inaintate, consecvent convingerilor sale, profesorul Gane avea sa ia drumul muntilor cu arma in mana, alaturandu-se acelui fenomen al Demnitatii romanesti care a fost Rezistenta armata anticomunista. Astfel, prin 1946, il gasim la poalele Muntilor Fagarasului, in preajma Manastirii Sambata de Sus, intr-un grup de rezistenta, pentru ca mai tarziu sa cada in mainile Securitatii in cadrul luptelor de la manastirea Arnota. In inchisorile comuniste s-a remarcat printr-o tinuta morala exemplara.
Bunicul imi povestea toate acestea in taina infiorata a unei seri de Gerar, cand amintirile tainute pret de jumatate de secol fusesera scoase din lanturile tacerii, asa precum tara intreaga se trezea din lanturile robiei de o jumatate de secol. Asa am aflat si eu povestea “Sanzienei” de la cumpana veacului XX.
Bunicul meu, unul din acei tineri tipografi bucuresteni avea sa afle, dupa 1990, ca profesorul Constantin Gane se stinsese in 1962, in temnita Aiudului, in urma bolilor grave acumulate in urma conditiilor inumane de detentie.
De aici a incoltit, in alte nopti, tarzii, de Ciresar, ideea reinvierii acestui demers cultural:
Sanziana.
Editura Sanziana
http://sanziana2007.blogspot.com/
_____________________________________________________________________________________________
Revista Sânziana... şi un proiect mai recent
C O M U N I C A T DE P R E S Ă
Întreaga societate românească a fost indignată de recenta tentativă de cenzură aplicată de directoarea Universităţii Populare Dalles din Bucureşti, piesei de teatru “Blonda, chiorul şi piticul”. Rezolvarea incidentului într-o manieră de destindere, oferită chiar de instituţia prezidenţială, a creat falsa impresie că cenzura nu există în România şi că libertatea de expresie este deplină.
În numele Editurii Sânziana, pe care am înfiinţat-o şi o conduc, doresc să aduc la cunoştinţa opiniei publice şi mass-mediei româneşti că incidentul de la Sala Dalles nu este unul izolat. Cenzura sau – în unele cazuri – autocenzura se manifestă incisiv, iar îngrădirea libertăţii de expresie este o practică permanentă în instituţiile publice de cultură ale capitalei. Cel puţin aşa se întâmplă atunci când este vorba de accesul cărţilor publicate de editura Sânziana.
Considerăm necesar să facem cunoscută societăţii româneşti situaţia inacceptabilă într-un stat de drept, aceea prin care, din martie 2009 încoace, cărţilor editate de noi – lucrări cu caracter de restituire către publicul larg românesc a unor publicaţii interzise timp de 45 de ani de totalitarismul comunist – le este interzisă lansarea în cadrul sălilor de conferinţă bucureştene.
Cărţi precum “Menirea naţionalismului” publicată de Horia Sima în limba franceză, la Paris, în 1949, “Un an lângă Căpitan”, avîndu-l ca autor pe fostul deţinut politic Ilie Tudor – nimeni altul decât tatăl artistului Tudor Gheorghe, “Ion Gavrilă Ogoranu - o viaţă, un destin, o luptă…” şi altele, lucrări ce restabilesc adevărul istoric în legătură cu rezistenţa anticomunistă ori cu activitatea exilului românesc, nu au putut fi lansate ori prezentate în sălile instituţiilor publice bucureştene, sub pretextul invocat – întotdeauna verbal – de directorii acestor instituţii, acela că există dispoziţii ferme ale Primăriei Bucureşti ca acest gen de lucrări să fie boicotate. Mai mult, ni s-a făcut cunoscut – tot pe cale verbală şi niciodată în scris – că în cele câteva rânduri în care am reuşit, înainte de martie 2009, să lansăm astfel de cărţi, ar fi existat intervenţii din partea unor anumite instituţii nonguvernamentale cu preocupări în domeniul Holocaustului, ba chiar şi din partea ambasadorului unui anumit stat, faţă de Primăria Capitalei, în vederea obţinerii interdicţiei accesului acestui gen de cărţi în sălile publice subordinate autorităţii locale bucureştene. Şi aceasta în condiţiile în care, cărţile respective au fost editate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ele nepromovînd nici un fel de idei cu caracter antisemit, rasist ori xenofob, faţă de care Editura noastră s-a delimitat întotdeauna.
În aceste condiţii, după mai bine de doi ani de cenzură şi obstrucţionare a libertăţii de exprimare, Editura Sânziana anunţă hotătârea de a începe demersurile oficiale, conform Legii, în vederea încetării acestei stări de fapt care pune sub semnul întrebării caracterul democratic al sistemului actual, şi care se află în grav conflict cu principiile drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, anunţăm pe această cale, hotărârea noastră ca, în cazul continuării obstrucţiilor din partea instituţiilor subordonate Primăriei, să desfăşurăm lansările de carte ale Editurii Sânziana în stradă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Dacă instituţiile statului român înţeleg să-şi închidă uşile pentru cei care au luptat în Rezistenţa Naţională Anticomunistă, atunci Rezistenţa Naţională va coborî în stradă, pentru a continua să-şi facă datoria: aceea de a face cunoscut societăţii româneşti Adevărul. Singurul care o poate face liberă.
Florin Dobrescu
Directorul Editurii Sânziana,
Preşedinte al Asociaţiei pentru Memorie Identitară "Carpaţii"
Fiindca nu au fost ascultate in tara, mai multe ONG-uri bucurestene care se ocupa cu protectia patrimoniului au sesizat la Bruxelles distrugerile facute de Primaria Capitalei pentru construirea axei Buzesti Berzei. ONG-isti au prezentat europarlamentarilor romani imagini cu cladirile demolate de municipalitate si s-au plans de lipsa de transparenta a institutiei in acest caz. Europarlamentarul roman, Monica Macovei a declarat ca va sesiza organele de ancheta din tara pentru a verifica daca demolarile au fost facute legal. In plus, va prezenta colegilor europarlamentari care se ocupa de probleme de patrimoniu acest caz pentru a gasi o solutie, ca istoria sa nu se mai repete.
Postări
Comentarii
